Pentru comuna olteană Dobrosloveni, istoria este cea mai importantă carte de vizită. Mii de vestigii dacice şi romane descoperite pe aceste meleaguri au luat drumul muzeelor, altele zac nedescoperite şi acum pe câmpurile şi în apa izvoarelor locului. Acum 2000 de ani, pe drumul dintre localitatea Caracal şi Slatina înflorea Mica Romă.
Drumul alunecă printre lanurile de grâu și floarea-soarelui și, dintr-odată, după o curbă, o pancartă ne anunță că am intrat în comuna olteană Dobrosloveni. Se văd primele case, iar pe un deal strălucește turla unei biserici acoperite cu tablă. În spatele ei un bazin cilindric de apă, deasupra căruia flutură tricolorul. Ajungem într-o răscruce, în dreapta sediul Primăriei din localitatea Dobrosloveni și o clădire nouă la care încă lucrează câțiva oameni. În stânga, Căminul cultural și un fel de terasă improvizată, unde cei mai însetați săteni își beau berea de dimineață.
Batem la ușa primarului din Dobrosloveni, care este larg deschisă. Edilul vorbește la telefon, iar pe birou stau înșirate documente. Gheorghe Tudorașcu este prins până peste cap cu un proiect de suflet, bogata istorie a localităţii din care vrea să facă o carte de vizită. Trecătorul care îşi urmează drumul prin localitatea olteană Dobrosloveni, între Caracal şi Slatina, nu are de unde să ştie încărcătura istorică a locului. Satul Reşca (unul dintre cele cinci care compun comuna) este întemeiat pe vatra vechii aşezări dacice Malva. Aici, mai târziu, romanii au întemeiat un oraş înfloritor, Romula (Mica Romă), devenit mai apoi capitala Daciei Inferioare. Acum vestigii dacice şi romane zac împrăştiate în pământul satului, în albiile râurilor.
„Comuna are în componență cinci sate – Potopinu, Dobroslovenii, Frăsinetu, Reșca și Reșcuța. Localitatea are o istorie veche de peste 2.000 de ani. Pe zona satului Reșca sunt vestigiile cetății Romula Malva, aici este un sit arheologic național de categorie A și pe care încercăm să-l promovăm. Am accesat în acest sens fonduri și am prins un proiect. Vom face un centru de informare turistică. Acesta este deja în construcţie și sperăm ca în două săptămâni să-l finalizăm. Adică va fi un fel de muzeu, unde vom face o promovare a întregii regiuni. Acest site, care se află pe teritoriul comunei noastre, a fost exploatat în proporție de până la 15%. Deci, ar mai fi multe de văzut şi de găsit aici. Săpăturile care s-au făcut în trecut au adus la lumină multă ceramică (ulcele, oale) monede de pe vremea romanilor, trei cuptoare de sticlărie. Noi administrăm acum acest loc. Perimetrul unde erau construcțiile civile de pe vremea romanilor este acum închis. Obiecte din acest sit arheologic se găsesc acum în Muzeul Romanaţiului din Caracal, în Muzeul Olteniei din Craiova, Muzeul Județean Olt, Muzeul Naţional de Isorie a României, Muzeul Militar Naţional «Regele Ferdinand I». Sunt peste 2.000 de piese care au fost descoperite doar în anul 2012. Din păcate, săpăturile sunt destul de costisitoare. Acestea se fac manual. A fost interesată și Ambasada Austriei să participe la săpături. Costurile sunt foarte mari“, spune primarul Gheorghe Tudoraşcu.
Acum înţelegem rostul clădirii noi, aflată vizavi de primărie şi la care se lucrează. Aici va fi centrul de promovare a tot ce are mai de preţ comuna Dobrosloveni, istoria veche de peste 2.000 de ani, comorile dacilor şi romanilor.
Acum situl este năpădit de buruieni, au rămas în urma săpăturilor arheologice doar şanţurile golite de comori. Din loc în loc, movile de cărămizi de Antina şi cioburi de ceramică zac pe întreaga întindere a sitului. Sătenii vin aici să-şi caute cărămizi pentru vatra cuptoarelor, mai aduc un cal la păşunat.
Fiecare sat cu istoria şi legenda lui
Când spun Reşca, oamenii locului se gândesc la comori, la vestigii, la strămoşii daci şi romani, dar când pomenesc despre alt sat al comunei Dobrosloveni, le încolţeşte în gând o legendă. De satul Potopinu, căci despre el este vorba, se leagă „Legenda Domnului de Rouă“, o frumoasă istorie transmisă prin viu grai de-a lungul secolelor. De unde vine numele satului şi care este rostul acestui domn de rouă în această poveste ne-a lămurit profesorul Lucian Stroe.
„Se spune că a fost odată, demult, un tânăr mândru şi frumos, stăpân al unor moşii întinse, care îşi avea palatele de cleştar la Dunăre. El se plimba adesea pe malul bătătorit al Oltului, mergând până spre Munţii Loviştei. Trecând prin aceste locuri, a întâlnit într-o bună zi o fată frumoasă, de care s-a îndrăgostit. Lui îi fusese sortit să nu vadă niciodată soarele, fiindcă atunci s-ar fi topit ca un fir de rouă, de aceea îi spuneau Domnul de Rouă. Ca să ajungă mai repede la fata dragă, el a poruncit să se facă un drum pietruit de la palatele lui până la casa acesteia. Oamenii au fost asupriţi pentru a termina mai repede drumul. Când drumul a fost gata, Domnul de Rouă venea în fiecare seară la fata dragă şi pleca la primul cântat al cocoşilor. Numai că oamenii din sat au vrut să se răzbune pe el și au tăiat toţi cocoşii. Astfel, Domnul de Rouă a fost prins de primele raze de soare, care l-au topit (potopit) în boabe de rouă. De atunci satul se numeşte Potopinu“, ne-a povestit Lucian Stroe.
Cine ar fi ştiut că o astfel de localitate rurală ca Dobrosloveniul este încărcată cu atâta istorie şi poveste. Un loc în care merită să te rătăceşti, să asculţi poveştile oamenilor locului şi să pătrunzi în adâncurile Pădurii Reşca (arie naturală protejată), pentru că doar aici poţi să admiri frumuseţea zveltă a chiparosului de baltă.
