În numai câteva clipe, viaţa familiei Palcuie a fost distrusă. Cei doi copii ai acestor oameni au fost implicaţi într-un grav accident de circulaţie. Lavinia, mezina familiei, a fost la un pas să-şi piardă viaţa. Timp de nouă luni a stat în comă, cu şanse minime de supravieţuire. Ca prin minune a revenit la viaţă, dar a rămas cu sechele.
Pe 12 octombrie a împlinit 18 ani. Dacă până în urmă cu doi ani era o adolescentă ca oricare alta, plină de viaţă, optimistă, cu o mulţime de planuri de viitor, în numai o clipă viaţa acestei fete s-a transformat radical. Data de 9 iunie 2013 va rămâne întipărită în memoria familiei Palcuie. Lavinia se întorcea de la discotecă împreună cu fratele şi verişorul ei, în localitatea Bălceşti. Ploua torenţial… Băiatul familiei Palcuie a pierdut controlul volanului, iar maşina a intrat într-un parapet. Cel mai grav afectată a fost Lavinia. „A intrat în comă. Ne-am deplasat cu salvarea la Spitalul Judeţean din Craiova, iar o echipă extraordinară de medici a intervenit chirurgical. Au operat-o pe creier, i-au scos hematomul ce se formase. A rămas însă în comă de gradul IV, în stare vegetativă. Mulţi medici ne-au recomandat să acceptăm să o declare în moarte clinică. Ne-au sugerat chiar să îi donăm organele pentru a salva alte vieţi. Nu am putut accepta. Am vrut să luptăm pentru a ne vedea copilul în viaţă. Nu mai conta dacă rămânea cu sechele grave. Conta doar să o ştim în viaţă. Timp de zece zile a stat în terapia intensivă a spitalului craiovean după care a făcut blocaj renal şi am solicitat de urgenţă să fie transferată la Bucureşti. Am ajuns astfel cu Lavinia la Spitalul de Urgenţă Floreasca“, a povestit Ion Palcuie, tatăl Laviniei. În această unitate sanitară, tânăra a suferit a doua intervenţie pe creier.
„Primul semn l-a dat înaintea Crăciunului“
Nu au plecat nici măcar o clipă de lângă copilul lor, au dormit pe toată perioada spitalizării fetei pe scările spitalului. Apoi, au transferat-o la Centrul naţional clinic de recuperare neuropsihomotorie Doctor „Nicolae Robănescu“. Lavinia a fost, timp de mai multe luni, în comă, fiind alimentată artificial. „Primul semn l-a dat înainte de Crăciun. Nu o să uităm niciodată acele momente în care copilul nostru se trezea, în sfârşit, la viaţă. A fost cutremurător! Aşa cum se practică în preajma sărbătorilor, un preot venise să citească bolnavilor din saloanele acestui spital. Când a intrat în salonul Laviniei şi a început să spună rugăciunea, copilul nostru, din comă, şi-a ridicat mâna să îşi facă semnul crucii… Am rămas şocaţi. Era primul semn după nouă luni de comă profundă. A deschis apoi ochii, iar din acel moment au început şedinţele de recuperare. Am plătit un medic care zilnic vine acasă pentru a face terapie cu Lavinia“, a continuat tatăl Laviniei.
A rămas fără asistent personal, a fost trecută la alt grad de handicap
În 2013, în urma evaluării medicale, Lavinia a fost încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal. Mama sa a devenit asistentul său personal. Este cea care de atunci o ajută să se îmbrace, îi dă să mănânce, o ajută să facă cei câţiva paşi pe care reuşeşte să-i facă cu mare greutate. Din această toamnă, Lavinia s-a reîntors la şcoală, după doi ani în care a lipsit din cauza gravelor probleme de sănătate. Mama este cea care stă pe toată perioada cursurilor pe holul şcolii pentru a-i fi alături. „Lavinia îşi doreşte foarte mult să meargă la şcoală. Vrea să înveţe, vrea să fie alături de colegii ei. Este elevă în clasa a X-a la Liceul «Charles Laugier». Gradul grav cu însoţitor l-a avut până luna aceasta, când a împlinit 18 ani şi am fost nevoiţi să solicităm o nouă evaluare pentru ca Lavinia să treacă la adulţi. Am întocmit un nou dosar medical. Am mers să luăm scrisori medicale şi referate de la toţi medicii specialişti care se ocupă de Lavinia. Toţi i-au recomandat recuperare, dar şi faptul că are nevoie de însoţitor permanent. Săptămâna trecută ne-am prezentat la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap la ora 9.00. Am aşteptat mai bine de patru ore ca să intrăm în faţa comisiei. Am prezentat documentele medicale, iar unul dintre membrii comisiei i-a cerut să-şi ducă mâna la nas. Apoi, i-a verificat reflexele de la picioare. Ne-au rugat să o ajutăm să facă doi paşi pentru a o vedea cum se deplasează. Am ajutat-o pe Lavinia să se ridice, să facă doi paşi, apoi s-a dezechilibrat. Avea nevoie de susţinerea noastră. Ne-au invitat afară, unde am fost nevoiţi să aşteptăm alte 45 de minute până să intrăm în cel de al doilea cabinet“, a povestit tatăl Laviniei. După numai câteva zile, bărbatul a mers la Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap pentru a solicita o adeverinţă pe care să o prezinte la Serviciul de asistenţă socială, din cadrul Primăriei Craiova deoarece contractul soţiei ca asistent personal expira odată cu împlinirea vârstei majoratului Laviniei. A aflat atunci că mama nu mai avea dreptul să fie asistent personal, iar Lavinia fusese trecută la alt grad de handicap. „Practic, comisia a considerat că Lavinia nu mai are nevoie de asistent personal, că, peste noapte, se poate descurca singură. În plus, de la gradul grav a fost trecută la accentuat. Este absurd. Am depus contestaţie la Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap. Vrem să ne căutăm dreptatea în instanţă. Lavinia a rămas cu grave sechele, creierul i-a fost afectat, coeficientul de inteligenţă îl are 50, are nevoie de susţinere, are nevoie de sprijin pentru a se îmbrăca, a mânca, a merge la toaletă… Simţim cum, practic, ni se încalcă dreptul de a ne integra copilul în societate. Am solicitat o evaluare de la CJRAE Dolj pentru a cere un profesor la domiciliu“, a spus Ion Palcuie.
Pe 21 iulie şi-au pierdut fiul în accident de maşină
Familia Palcuie locuiește într-o cameră închiriată într-un bloc de nefamilişti de pe strada Caracal. Cum toaleta este la comun, la capătul culoarului, părinţii i-au improvizat Laviniei în holul locuinţei o toaletă. Sunt doi părinţi aflaţi la capătul puterilor. Viaţa a fost extrem de dură cu ei. În urmă cu aproximativ trei luni şi-au îngropat copilul cel mare. „Din 2013, de la accident, băiatul nostru nu a mai pus mâna pe volan, deşi avea acest drept. A plecat să muncească, iniţial în Bucureşti, apoi nemulţumit de cât câştiga a decis să plece în Italia. Muncea pentru a-şi face sora bine. Era hotărât să plătească oricât pentru a o vedea pe picioarele ei… Pe 9 iulie a plecat în Italia, iar pe 21 iulie, la ora 5.00, fata care conducea maşina în care se afla şi copilul nostru a pierdut controlul volanului, a intrat într-un copac. L-am pierdut pentru totdeauna. Am avut un sprijin deosebit din partea fratelui meu care mi-a oferit bani pentru a-mi aduce copilul acasă ca să îl îngrop creştineşte. Din salariul meu minim pe economie şi indemnizaţia Laviniei ne-ar fi fost imposibil“, a mai spus cu lacrimi în ochi Palcuie. Pe tăblia patului în care cei doi părinţi şi Lavinia se odihnesc este aşezată fotografia fiului decedat…
Reprezentanţii comisiei de evaluare susţin că încadrarea este corectă
Am solicitat reprezentanţilor DGASPC Dolj un punct de vedere legat de încadrarea în handicap pe care Lavinia a primit-o. Aceştia susţin că evaluarea a fost corectă, conform normelor în vigoare. „Pe toată perioada cât Lavinia a avut gradul grav de handicap cu drept de asistent personal nu avea deloc autonomie motorie, era practic imobilizată la pat. În momentul în care a fost reevaluată, i s-a schimbat încadrarea în grad de handicap deoarece tânăra se poate deplasa fără sprijin în interiorul locuinţei, iar în exterior necesită un sprijin parţial. Conform criteriilor de încadrare, atunci când o persoană dobândeşte această autonomie motorie parţială, automat încadrarea este alta. Părinţii au contestat încadrarea primită, iar în acest moment aşteptăm decizia Comisiei superioare care va analiza dosarul. Nu contestăm faptul că fata a rămas cu sechele, că are tulburări de limbaj, epilepsie posttraumatică, însă este vorba de autonomia motorie parţială pe care a dobândit-o“, a precizat Claudia Măciucă, şef Serviciu Evaluare Complexă a Copilului şi Adultului, din cadrul DGASPC Dolj.
