În decembrie, în România, succesiv, s-au desfășurat câteva manifestări dedicate sărbătoririi unui veac de la nașterea scriitorului Vintilă Horia (18 decembrie 1915 la Segarcea-Dolj – 4 aprilie 1992, Collado Villalba – Madrid). Primul eveniment: lansarea cărții „Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate“, editura Aius (autori: Mihaela Albu și Dan Anghelescu) la „Tradem“ Craiova (2 decembrie); au urmat în zilele de 3 și 4 decembrie două simpozioane: unul la Craiova, la inițiativa lui Cristian Bădiliță (Istituto di Studi Ecumenici San Bernardino, Veneția), al doilea la Alba Iulia. În 5 decembrie, Biblioteca din orașul Segarcea a găzduit o întâlnire a participanților la simpozionul desfășurat la Craiova cu profesori și elevi, prilej cu care a fost evocată personalitatea scriitorului și au fost prezentate cărțile „Memoriile unui fost Săgetător“ (de V. Horia), „Eseistica lui Vintilă Horia“, precum și „Scrisori din exil. Arhiva literară Basarab Nicolescu“. Realizând că, prin personalitatea scriitorului născut în orașul lor, această localitate s-a înscris pe harta culturală a lumii, autoritățile din Segarcea i-au conferit, post-mortem, titlul de cetățean de onoare, după ce, cu ceva timp în urmă, liceul din localitate îi purta numele. În 17 decembrie, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean“ din Deva s-a desfășurat o manifestare cultural-educativă sub genericul „Vintilă Horia – Literatură și exil“.
Omagiat și în Spania
Seria de manifestări dedicate lui Vintilă Horia a culminat la Universitatea din Alcalá de Henares, Spania, unde (în 17 decembrie) s-a desfășurat un simpozion internațional de anvergură sub patronajul acestei vechi universități din Spania (și unde Vintilă Horia a fost profesor), precum și a Bibliotecii Naționale a Spaniei. Prof. univ. dr. Mihaela Albu (Craiova), care a participat la manifestarea din Spania, a declarat: „Participarea la simpozion a fost numeroasă – în special în prima parte, în care au vorbit despre personalitatea și opera scriitorului reprezentanți din conducerea Universității, Basarab Nicolescu de la Paris, membru de Onoare al Academiei Române, scriitorii Jose Javier Esparza, Aquilino Duque, Antonio Enrique și profesoara Viorica Patea de la Universitatea din Salamanca. Un reprezentant al Bibliotecii Naționale a Spaniei a prezentat, în power point, arhiva „Vintilă Horia“ pe care o deține cu mândrie Biblioteca Națională a țării în care a trăit cea mai mare parte din viață scriitorul român. Din partea Asociației La Maison Roumaine (Paris), președintele acesteia, Alexandru Herlea, a trimis un mesaj de salut colocviului; în partea a doua, care s-a desfășurat la Facultatea de Drept, au evocat personalitatea marelui scriitor și eseist, profesor și conferențiar, scriitorul Bedro Fernandez Barbadillo, editorul Carmelo Lopez-Arias Montenegro, precum și profesorii pr. Teofil Moldovan, Sanda Popescu-Duma, Georgeta Orian, subsemnata, Francisco Jose Lopez-Saez, Soledad Poras Castro, Carlos Luiz Miguel. La buna desfășurare a simpozionului, cu deosebire la invitarea unor conferențiari cu prezentări deosebit de interesante, au mai contribuit Centrul Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare, Institutul Român și Biblioteca Românească de la Freiburg. Comitetul de organizare, alcătuit din profesori și cercetători români și spanioli (Sanda Popescu-Duma, Ileana Bucurenciu, Daniela Oprica, Javier Helgueta Manso, Emilio Suri Quesada, avându-l alături pe preotul bisericii românești, Ilie Tabarcia, din orașul în care a locuit scriitorul, Collado Villalba) a fost condus de însăși fiica scriitorului, Cristina Horia“.
„Vintilă Horia n-a fost doar un gânditor, ci și un creator“
Una dintre comunicările prezentate la simpozionul din Spania este semnată de Aquilino Duque, prozator, poet și eseist și care l-a cunoscut pe Vintilă Horia. Cităm un fragment din această comunicare (cu acordul autorului și în traducerea hispanistului Geo Constantinescu de la Universitatea din Craiova): „… Poate că n-ar fi fost Vintilă Horia unica victimă a guleratei inchiziții a timpurilor noastre, și tocmai de aceea cea mai lamentabilă, căci puțini intelectuali se aflau în Spania și Europa timpului său care să se poată măsura cu el. Deja sunt convins că a-l numi «intelectual» pe Vintilă Horia îi diminuez valoarea, căci superioritatea lui față de intelectualii contemporani se datorează în realitate faptului că, mai mult decât un intelectual, el era ceea ce francezii numesc homme de lettres, iar noi un literat. Vintilă Horia n-a fost doar un gânditor, ci și un creator, iar cunoștințele sale nu se limitau la acea informație care se vehiculează doar prin știința de carte a celor care, cum se zice în mod vulgar, «sunt la zi».
Eu l-am văzut pentru prima oară pe Vintilă Horia în biroul lui Luis Rosales, care se afla în Institutul de Cultură Hispanică. Venise să-i aducă un eseu de Raimond Abellio pentru revista «Cuadernos Hispanoamericanos», eseu în care se spunea că, în 1945, Spiritul a murit în Europa. Leopoldo Panero m-a rugat să-l traduc. Eu am refuzat. Teza lui Abellio îmi părea atunci scandaloasă; acum o subscriu în întregime. Vintilă Horia, pe care-l însoțea una dintre fiicele sale, încă o copilă, își lua rămas bun de la prietenii săi madrileni pentru a se instala în Paris. Puțin după aceea, izbucnea afacerea Goncourt, care, în mediile «progresiste» din Elveția, unde eu mă mișcam pe atunci, a pricinuit o notabilă tulburare.
Ani după aceea, la Roma, l-am auzit pe Vintilă conferențiind în palatul Cancelariei, sub auspiciile Fundației Volpe, despre relațiile dintre fizică și științele politicii și am înțeles că spiritul lui Vico revenea, corsi e ricorsi pentru a aduce la zi critica Științei noi. După aceea, deja la Madrid – prietenia, coincidența, disperata imposibilitate de a nu fi de acord cu el, disperata neputință de a cuprinde opera sa atât de vastă în genuri și neliniști. Obligat să se exprime în limbi de adopțiune și, în mod magistral, în toate, victimă a unei diaspore deloc vulgare – Eliade, Ionesco, Cioran, Goma –, Vintilă Horia, cu aerul său de inchizitor dominican, cerea strigând toga albă și pensulele lui Greco sau ale lui Vazquez Diaz, menținea deschis la Madrid consulatul unei culturi centru-europene care nu mai credea într-o Europă ce ucisese Spiritul. Cine îmi putea spune mie că voi ajunge să-l văd pe Vintilă îmbrăcat într-o togă albă și prezent fizic în biblioteca clinicii Lopes Ibor? În schimb, nu puteai să fii naiv să nu prevezi niște necroloage, tot mai respectoase, în publicațiile care altădată se ilustrau prin semnătura sa (…).
Ultima dată când l-am văzut pe Vintilă Horia viu a fost în «împădurirea» sa din Collado Villalba. Era fericit să locuiască în pădurea sa interioară, cel care întrucâtva a vrut să fie pădurar în Canada. Mă însoțeau Juan Luis Calleja și Angel Palomino. Când ne despărțisem o dată, Palomino i-a spus lui Vintilă: «Ai aerul unui extraterestru». Vintilă a răspuns: «Ceva din asta poate fi». Odată am fost în Italia să țin o conferință și, la terminare, un domn s-a apropiat de mine și, foarte mișcat, mi-a zis: «Ma Lei e un marziano!» Eu l-am privit peste umăr, dacă nu cumva l-a auzit cineva, și am dus degetul arătător la buze“.
Mihaela Albu: „ICR, lipsă totală de interes“
Vorbind despre manifestările din Spania, Mihaela Albu a adăugat: „Drept concluzii ale colocviului din Spania, nu pot fi mai potrivite alte cuvinte decât cele exprimate concis și clar de academicianul Basarab Nicolescu, în urma participării sale la totalitatea manifestărilor: «Colocviul de la Alcalá de Henares a fost foarte reușit. Reprezentarea spaniolă a fost excelentă. Autoritățile universitare au fost și ele prezente. Public numeros: circa o sută de persoane în prima jumătate a zilei și vreo 40 de persoane în a doua. Foarte emoționant parastasul de la cimitirul de la Madrid celebrat de episcopul PS Timotei în fața mormântului lui Vintila Horia. După simpozion, Preasfinția Sa Timotei, Episcopul Spaniei și al Portugaliei, a sfințit și Biblioteca parohială care a primit numele Vintilă Horia». Se cuvine menționat – cu regret – în acest context, lipsa totală de interes a Institutului Cultural Român, care, nu numai că nu a sprijinit întâlnirile din țară ori pe cele de la Madrid, dar nici măcar un reprezentant al său nu a fost prezent la aceste manifestări de înaltă ținută academică“.
