Parcarea subterană din Craiova este aproape gata de recepție, iar constructorii definitivează ultimele retușuri înainte de a da în funcțiune cele 619 locuri de parcare. Proiectul de circa 50 de milioane de lei a suscitat numeroase critici atât din partea oficialilor primăriei, cât și a arhitecților din Craiova, deoarece între așteptări și ceea ce a ieșit conform proiectului este o diferență foarte mare. Primii au acuzat proiectantul că nu a prevăzut scară de ieșire pentru șoferi, lucru neadevărat însă, iar arhitecții s-au plâns că structura de beton pune în umbră clădirea Teatrului „Marin Sorescu“ și că spațiul verde de dinainte nu va mai fi refăcut. GdS vă prezintă astăzi povestea parcării, de la care se speră că va fluidiza traficul în centrul orașului, și vă arată primele fotografii din interior.
Parcarea subterană este proiectul cu cel mai mare grad de absorbție a fondurilor europene dintre cele restante, pentru a căror finalizare Primăria Craiova trebuie să scoată bani din bugetul local. Doar 30.000 de lei mai sunt necesari pentru definitivarea lui, după cum reiese din datele financiare ale bugetului local pe 2016. Firmele care au câștigat contractul de execuție, semnat în martie 2014, Mitliv, Polystart Impex și Habau Construcții, au impus un ritm constant al lucrărilor și au construit parcarea subterană cu 619 locuri pe amplasamentul fostului parc de lângă Teatrul „Marin Sorescu“. „Un mastodont inestetic plantat în buricul orașului“, au spus unii. „Proiect incomplet și plin de greșeli“, au spus alții. Cel care a dat tonul criticilor a fost primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, în toamna anului trecut. Edilul a acuzat firma care a proiectat parcarea, Prointec, că nu a prevăzut o scară de acces, astfel că șoferii nu aveau pe unde să iasă după ce își lăsau mașina în parcare. „Dumneavoastră ştiţi că la parcarea subterană nu a fost gândită scara? Adică intri şi nu mai ai pe unde să ieşi. Constructorul a verificat acest lucru şi i-a cerut proiectantului: veniţi şi faceţi modificarea. De şase luni ne rugăm de proiectant să vină să ne dea modificarea să facem scara. Nu am avut probleme cu constructorul, care a lucrat zi-lumină şi am ajuns la un moment dat la un blocaj unde nu mai ştim pe unde să o luăm şi cu cine să mai discutăm pentru că, la vremea respectivă, când au fost gândite proiectele, nu s-a prevăzut că atunci când faci licitaţia să ceri şi asistenţa tehnică a firmei de proiectare. Au venit, au luat banii, au dat proiectele aşa cum le-au dat şi acum descurcaţi-le, fraierilor!“, spunea primarul. În realitate, declarațiile primarului nu aveau susținere. Proiectul prevedea nu una, ci patru ieșiri pentru șoferi, care sunt amplasate în mijlocul parcării, dintre care una prevăzută și cu lift. În plus, pe lângă cele patru ieșiri, există căi de evacuare atât la intrarea, cât și la ieșirea din parcare, paralele cu sensul de mers al autoturismelor. Cel care a lămurit problema la vremea aceea, viceprimarul Mihail Genoiu, spunea că este vorba, de fapt, de o alee care vine din Calea Bucureşti, trece peste parcare şi se opreşte pe platforma teatrului. Între această alee şi platforma teatrului este o diferenţă de nivel şi racordul între una şi alta se face printr-o scară. „Detaliile de execuţie ale acestei scări nu au fost date de proiectant. Celelalte patru scări pentru ieşirea din subsol sunt ok, sunt executate. Aceasta nu este o scară de acces în parcare, este capătul unei alei care traversează parcarea“, spunea atunci Genoiu.
După ce a fost executată și aleea, au apărut discuții legate de estetica parcării. Respectă ea proiectul inițial? Și, chiar dacă îl respectă, nu cumva proiectul a fost prost conceput, iar parcarea nu este în totalitate subterană? Atâta timp cât la suprafață au apărut mai multe construcții, unde va mai fi amplasat spațiul verde? Parcarea obturează clădirea Teatrului Național și strică aspectul zonei. La o parte din întrebări, primăria a căutat un răspuns. Construcțiile care ies la suprafață ar putea fi îmbrăcate cu o plantă numită glicină, astfel încât să creeze aspectul unei grădini suspendate. La celelalte, răspunsul se găsește chiar în proiectul parcării.
Arhitecții pun tunurile pe parcare
Arhitecții din Craiova nu priveau cu ochi buni parcarea nici înainte de execuție, nu o privesc nici acum, la final. „Modul de realizare a parcării subterane propus este foarte discutabil, în special privind modul de finalizare, deci «coaja». Parcul teatrului va fi integral sau în cea mai mare parte excavat, se vor face acolo casetele de parcare şi va fi reacoperit, astfel încât nu se mai poate reproduce în nici un fel imaginea parcului actual. Vor fi nişte dale de beton puse peste parcările respective, cu acoperire care nu permite vegetaţie. Geometria actuală este strict legată de proiectul teatrului şi este făcută de reputatul arhitect Iotzu, fiul arhitectului care a făcut blocul Casa Albă şi care a participat împreună cu Ion Mincu la finalizarea clădirii primăriei. Iar el, Iotzu, a făcut Teatrul Naţional din Craiova, o construcţie de enormă valoare, cea mai valoroasă construcţie modernă, care este propusă pentru a fi integrată în lista monumentelor de arhitectură şi unanim este recunoscută ca fiind mereu nouă. (…) Ordinul Arhitecților din România (OAR), filiala Oltenia, a făcut o invitaţie echipei de proiectare, care a venit şi a prezentat proiectul parcării. Din păcate, nu am avut informaţia derulării acestui proiect, iar momentul în care s-a purtat această discuţie era momentul în care proiectul a ajuns într-o parte finală a lui, care se numeşte proiect tehnic, chiar şi cu elementele de urbanism. Proiectul urbanistic ar fi trebuit să pună în condiţiile lui ca aspectul parcului să fie refăcut indiferent ce este în interior, în pământ. Problema este că se ştia de parcaj, dar faptul stupefiant este că s-a ales o variantă pentru a distruge acest parc. E bine că o să ne punem maşinile, dar ne pierdem imaginea. Care cântăreşte mai mult, partea practică şi economică sau cea estetică şi culturală? Nu ştiu cu ce monedă se pot echivala“, spunea, în urmă cu câteva luni, președintele OAR Oltenia, arhitectul Radu Ionescu. Acesta nu și-a schimbat părerea nici în prezent. „Acest proiect a fost gândit inginerește. Eu sunt uluit de îndrăzneala proiectantului. O parte din acei parapeți ar trebui dărâmați pentru a se recupera anumite trasee. Parcă sunt decoruri succesive, ca niște ziduri, pe când proiectul trebuia să fie în relație cu teatrul, nu să îl sfideze“, a spus Ionescu.
Utilitate sau arhitectură? Sau amândouă?
Cât din proiectul inițial a rămas în picioare la finalizarea parcării? Cu mici retușuri, inerente oricărei construcții de asemenea amploare, tot. Potrivit caietului de sarcini din ianuarie 2013 semnat de actualul primar, parcarea trebuia să aibă 619 locuri distribuite pe două niveluri, dintre care 33 pentru motociclete. Construcția urma să fie ridicată pe un amplasament cu o diferență de nivel de opt metri între străzile Calea București și A.I. Cuza. „Sunt prevăzute patru accesuri pietonale, ținându-se cont că scările de evacuare nu sunt la o distanță ce depășește 40 de metri sau 25 de metri, după caz (…) Scările au o lățime de 0,95 metri și una dintre ele va fi dotată cu un lift care să permită folosirea parcajului de către persoanele cu dizabilități“, se arăta în caietul de sarcini. În memoriul de prezentare întocmit de firma Prointec sunt detaliate lucrările care trebuia executate și care prevedeau inclusiv refacerea spațiului verde, lucru care s-a și întâmplat în mare parte. „În prezent, suprafața terenului propus este ocupată de parcul teatrului: alei pietonale și semicarosabile, spații verzi gazonate și plantate cu arbori, arbuști, decorativi și «oglinzi» florale, un număr de 24 de statui reunite sub denumirea de «Aleea Personalităților» (…) Urmează ca, după terminarea execuției, să fie refăcut spațiul verde și replantată vegetație de înălțime joasă și medie, dar și aleile pietonale. Lucrări de artă poziționate la nivel stradal: statuile aflate în spațiile verzi din Parcul Teatrului vor fi reamplasate pe teren. Amenajarea peisagistică va avea în vedere crearea spațiilor verzi care să pună în valoare amplasamentul Teatrului «Marin Sorescu». Pentru aceasta se vor realiza alei pietonale, trotuare și acces carosabil, se vor planta gazon, plante decorative, arbuști și arbori“, se arată în memoriul Prointec. Legat de relația arhitecturală cu teatrul, memoriul spune următoarele: amplasarea unui parcaj subteran în spațiul de lângă Teatrul Național din Craiova este o problemă atât structurală (clădirea este veche și cu probleme de structură), cât și ca impact vizual. Pentru a preveni afectarea echilibrului zonei, soluția propusă a ținut cont atât de Planul Urbanistic de Detaliu, cât și de experiențele în materie de inserție urbană din alte țări. Toate dotările și clădirile existente în zonă vor avea legături (suprafață) pietonale cu parcajul subteran“, se mai arată în memoriul de prezentare a proiectului. Aceste date au fost preluate și în capitolul despre arhitectură din proiectul Prointec denumit „Amenajare parcare subterană în zona Teatrului Național Craiova“. Potrivit oficialilor primăriei, realitatea din teren de la finalizarea lucrărilor a dus, însă, la anumite modificări față de proiectul inițial. De exemplu, cele 24 de statui nu vor mai putea fi reamplasate, deoarece soclul fiecăreia ar trebui introdus în pământ la o adâncime de cel puțin o jumătate de metru și nu există atâta pământ deasupra parcării. De asemenea, nu se vor mai putea replanta arbori, ci doar arbuști și vegetație de înălțime medie, lucru posibil prin întocmirea unor note de renunțare, cu care primăria este de acord. Potrivit proiectului Prointec, spațiul verde va cuprinde o suprafață totală de 6.373 de metri pătrați, iar plantarea de arbori este imposibilă din cauza stratificării solului. De exemplu, între stratul de balast și cel de pământ se va așterne un strat de protecție rezistent la străpungerea rădăcinilor. Constructorii au plantat deja vegetația prevăzută în proiect și așteaptă primăvara ca să încolțească.
Subterană cu legături exterioare
Legat de disconfortul vizual cauzat de existența anumitor construcții la suprafață, deși parcarea este subterană, memoriul de prezentare și proiectul de arhitectură au formulări diferite, dar ambele prevăd că parcarea trebuie să fie subterană. Memoriul face referire la existența unor construcții supraterane: „Construcțiile supraterane sunt reprezentate de cabinele acceselor exterioare, precum și zonele aferente (lift, rampe de acces cumulate cu prize de ventilație și scări de evacuare pietonală)“. Unul dintre principalele obiective ale construcției parcajului, potrivit memoriului, este „să fie realizat în totalitate în subteran, singura oglindire exterioară fiind accesul în parcaj atât al vehiculelor, cât și al pietonilor pe scări și lifturi“. În proiect nu se vorbește direct despre construcții supraterane, ci se menționează următoarele: „Se propune o parcare pe două niveluri, în totalitate în subteran, cu două accesuri din Calea București. Dotările din vecinătate vor avea legături (de suprafață) pietonale cu parcajul subteran“. Parcarea subterană nu va putea fi recepționată până când nu va primi autorizație de securitate la incendiu.
