Familia Mihail a lăsat moștenire celor ce urma să vie, printre altele, un somptuos palat, astăzi Muzeul de Artă din Craiova. Povestea Mihaililor, adevărate celebrități ale vremurilor trecute, a început să se scrie în Oltenia pe la sfârșitul deceniului trei al secolului al XIX-lea.
Primul Mihail, de origine macedoneană, a venit în Craiova din părțile Salonicului. Se numea Constantin. S-a căsătorit cu Zaharia și au avut un singur copil, un băiat, Nicolae, născut la 23 aprilie 1814.
Din memoriile lui Constantin Argetoianu aflăm că Nicolae a fost „caldarâmar“. Se ocupa cu pavatul străzilor din Craiova. „Om harnic, după câteva lucrări fericite, puse la o parte parale, pe care le-a speculat cu camătă… (De fapt) a fost singurul capabil să priceapă enorma creștere a valorii pământului. Când a început operațiunile lui se vindeau în Oltenia cu 3,4 și 5 galbeni (30-50 lei) pogonul. Nicolae Mihail s-a pus să cumpere moșii, întâi mai mici, apoi mai mari, cu banii lui, pe datorie, cu bani împrumutați, cum putea. La moartea lui a lăsat unicului său fiu, Constantin (Dini), peste 100.000 de pogoane și o datorie aproape echivalentă cu valoarea moșiilor“, scrie Paul Rezeanu în lucrarea sa „Craiova – Amintirile orașului“, citând din memoriile lui Constantin Argetoianu.
Nicolae Mihail a avut grijă să-i insufle unicului său fiu, Constantin (Dini), și dragostea de carte. S-a îngrijit în mod desosebit de educația sa și l-a trimis la Viena.
O poveste de iubire din negura vremilor
În timpul studiilor de la Viena, Constantin (Dini) s-a îndrăgostit de Mathilda, născută Spiro, după cum notează Paul Rezeanu în lucrarea sa „Craiova – Amintirile orașului“. „Era fiica altui macedonean, care însă nu reușise să facă avere. Primise totuși o educație aleasă, era tânără, frumoasă și crescuse în mediu select al capitalei imperiale“, notează Paul Rezeanu.
Cei doi tineri s-au căsătorit. Au avut patru copii: Victoria, Nicolae, Nicolae și Jean. Primii doi au murit, la vârsta de doi-trei ani, la câteva zile unul după celălalt. Cei din urmă băieți, care au trăit, Nicolae și Jean, au crescut însă orfani de mamă.
Mathilda, mama lor, femeie tânără, drăguță, se plictisea în mediul provincial. „Craiova nu-i putea oferi, indiscutabil, distracțiile Vienei. Fire ușuratică, s-a încurcat cu colonelul Gioni Crețeanu, fost ministru plenipotențiar. Din legătura lor a rezultat, se pare, un copil: Jean, Jean Mihail“, punctează în lucrarea sa Paul Rezeanu. Și în memoriile sale, Constantin Argetoianu pomenea de asemănarea izbitoare a copilului cu colonelul Crețeanu, la fel cum scria că „Dini Mihail a surprins o scrisoare, care nu mai lăsa nici un dubiu asupra purtării soției sale. Cu ferocitatea macedoneanului a judecat-o și i-a declarat că nu va face nici-un scandal, dar că o va ucide fără ca nimeni să nu-l poată bănui. Terorizată, înnebunită și fără nici un sprijin, căci Crețeanu bătuse prudent în retragere, la prima alarmă, s-a pus, după un bal, înădușită, între două ferestre deschise, pe un ger cumplit. Și și-a găsit boala mortală pe care o căuta. În scurtă vreme a fost dusă la groapă. Această dramă intimă pe care puțini au cunoscut-o (mie mi-a fost povestită de mumă-mea, căreia i se destăinuise defuncta) i-a otrăvit lui Mihail viața întreagă făcându-l să fugă de lume, căci prin însușirile sale naturale nu era menit să fie omul ciufut și acrit pe care atâta lume l-a osândit. Poate că fără această dramă familială imensa lui avere ar fi servit scopuri mai nobile decât grija de a pune ban pe ban, rămasă singura preocupare a dezamăgitului și părăsitului soț… Dini Mihail a fost convins, până la moarte, de această filiație extraconjugală. Totuși, cât a trăit n-a făcut nicio deosebire – și nici în testamentul lui – între cei doi fii ai săi“, scria Constantin Argetoianu în memoriile sale.
Averea lui Constantin Mihail
Constantin Mihail, cu inima sfârtecată de infidelitatea soției, și-a canalizat toate resursele în a înzeci, însuti averea familiei. Așa se face că în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea a ajuns al doilea om bogat din România, după C. Cantacuzino-Nababul. Averea lui consta mai ales în moșii. În 1899 a comandat arhitectului francez Paul Gauttereau o locuință particulară, o casă, un palat, cunoscut astăzi sub denumirea de Palatul Jean Mihail, unde funcționează Muzeul de Artă din Craiova. Când construcția a fost gata, la sfârșitul anului 1907, Dini Mihail s-a îmbolnăvit și la 29 iunie 1908 a plecat în lumea celor drepți. N-a apucat să se bucure de frumusețea încăperilor acelei somptuoase clădiri. A locuit, după cum precizează Paul Rezeanu în lucrarea sa, în „casa bătrânească (părintească) de pe fosta stradă Gheorghe Chițu nr. 10, casă în care refuzase să introducă lumina electrică. Salonul lui era luminat cu numeroase sfeșnice și lampadare încărcate de lumânări și calorifere“.
Palatul lui Constantin Mihail, om cu „o cultură bogată și cu un gust pronunțat pentru muzica clasică“ a fost inaugurat de fii săi, Nicolae și Jean, în 1909.
Nicolae, fiul său mai mare, a trăit mai ales în Franța, unde, notează Constantin Argetoianu, „a căzut pe mâna călugărițelor catolice… Era bigot și maniac“. A murit la Paux, la 44 de ani. Pe de altă parte, fratele său, Jean Mihail, a fost cel care a făcut celebru numele familei. „Era un om cât se poate de plăcut. Vesel, glumeț, prietenos, foarte bine crescut, cult, plăcut în societate. Îl întâlneam adesea pe la baluri, serate muzicale, la teatru și întotdeauna mi-a făcut o excelentă impresie“, scria în memoriile sale Constantin Argetoianu.
A fost cel mai bogat om din țară, la vremea sa, iar în anii crizei economice mondiale din 1929-1933 se spune că Jean Mihail a girat cu averea sa statul român pentru o parte din împrumuturile pe care acesta le-a contractat în străinătate. Dragostea, însă, nu i-a surâs nici lui. A avut multe amante, iar în ultimele luni din viață a fost logodit. „Trebuia să se căsătorească, după postul Paștelui, cu domnișoara Victoria Maria Dimo (strănepoata pictorului Theodor Aman și nepoata sculptorului D. Pavelescu – Dimo)“, notează Paul Rezeanu. El avea 57 de ani, ea… 22. Povestea lor de dragoste s-a curmat brusc, căci Jean Mihail s-a îmbolnăvit de „broncoponemie“ și în a patra zi a bolii a murit la București.
Istoria familiei Mihail se încheie odată cu dispariția ultimului membru, Jean Mihail. Memoria acestor oameni este însă vie în rândul muritorilor de rând, căci ctitoriile lor le-au fost lăsate moștenire, cu rugămintea nescrisă de a le duce mai departe povestea.
