Situaţie dramatică într-o familie din Craiova. Trei copilaşi cu vârste cuprinse între trei şi opt ani trăiesc în condiţii greu de imaginat, într-o casă ai cărei pereţi acoperiți de mucegai stau să cadă, iar puţinele lucruri şi haine sunt distruse de umezeală. Cele două fetiţe au fost părăsite de mamă de aproape doi ani, iar verişorul lor nu şi-a cunoscut niciodată tatăl. Într-o singură cameră locuiesc şase suflete. Cu toţii stau înghesuiţi în două paturi şi uneori zile în şir nu au ce pune pe masă. Singurele venituri sigure sunt alocaţiile copiilor şi indemnizaţia de handicap a bunicii de numai 40 de lei.
„Igrasia a distrus tot“
David are trei ani, Georgiana – şase, iar Costinela – opt și sănătatea lor este pusă în pericol de condiţiile în care trăiesc în casa lor sărăcăcioasă din cartierul craiovean Brestei. Îşi duc zilele din mila vecinilor, care impresionaţi de soarta copiilor le aduc din când în când câte un castron cu mâncare. Pentru familia lor este ceva obișnuit să cumpere hrană pe datorie de la magazinul din cartier. Ultima datorie trecută pe caiet este cea pentru trei mere la care copiii au poftit și pe care le vor plăti atunci când vor primi alocaţiile. Bunica este cea care ne-a solicitat sprijinul și a acceptat să îi fie mediatizată povestea pentru a arăta condiţiile în care este nevoită să îşi crească cei trei nepoţi. În ciuda tuturor greutăţilor, cei mici sunt cuminţi şi curaţi. Nu îşi doresc telefoane sofisticate sau jucării, visează doar să locuiască într-o cameră încăpătoare, să nu doarmă cu teama că tavanul va pica peste ei, să aibă mâncare şi haine.
La doar câţiva metri de casa lor se află canalul colector, care, de fiecare dată când plouă, îi inundă. Au avut apa în casă şi de o jumătate de metru, iar infiltraţiile au distrus-o. „Am primit de la un om cu suflet 500 de metri de teren, pe care am ridicat această căsuţă. Era prin 1980. Am construit-o după puterile noastre, un rând de bolţari, unul de BCA-uri. Nu ne-am permis să punem parchet, am turnat ciment. De aproape doi ani însă, casa s-a distrus de tot. Igrasia a cuprins şifonierul pe care îl primisem de la nişte oameni buni, saltelele patului, hainele noastre şi ale copiilor. Plătim impozit pentru această casă, însă nu avem acte. Trebuie să mergem în instanţă cu cel care ne-a dat pământul, ca să ne facă acte. Nu ne permitem însă aşa ceva, nu ne-am mai permis să plătim nici impozitul de trei ani, avem datorie peste 1.000 de lei“, a povestit Aurelia Floricel, bunica micuţilor.
„Este foarte greu pentru mine când fetiţele termină orele, vin acasă şi îmi spun că le e foame!“
Condiţiile improprii în care trăiesc nu sunt singurul lucru trist din viața acestor copii. Mama celor două fetiţe a plecat de acasă în urmă cu doi ani, iar verişorul lor, David, nu şi-a cunoscut niciodată tatăl.
„Vai de bieţii copilaşi! Mama fetiţelor a plecat, s-a recăsătorit, am înţeles că are deja alt copil. Au plâns mult după ea, sunt zile când le este dor şi mă întreabă de ce le-a părăsit. Nu ştiu ce să le răspund… Le spun că din cauza sărăciei şi-a luat lumea în cap… Băieţelul, David, este al fetei mele, care munceşte cu ziua, când o cheamă cineva, iar cele două fetiţe sunt ale fiului, care e în aceeaşi situaţie. Nu au de muncă, şi-au căutat, însă nu şi-au găsit decât ocazional. Trăim din alocaţiile acestor copilaşi şi din pensia mea de handicap de 40 de lei. Am suferit un accident vascular, am un hematom pe partea stângă. Am avut accidentul vascular imediat după ce mi-am pierdut unul din copii. Avea doar 17 ani. A murit de cancer“, a explicat femeia.
Aurelia Floricel este mândră de nepoţeii ei şi face tot ce îi stă în puteri pentru a-i creşte. Fetiţa cea mare, Costinela, este în clasa I, iar sora ei în clasa pregătitoare. În ciuda sărăciei în care trăiesc, fetiţele învaţă bine, nu absentează de la şcoală. „Este foarte greu pentru mine când fetiţele termină orele, vin acasă şi îmi spun că le e foame! Azi (luni – n.r.) le-am dat pâine cu margarină şi gem şi ceai de muşeţel. Nu am avut altceva. Sunt zile când le dau untură pe pâine. Am fost şi la primărie să cer sprijin, însă mi-au răspuns că locuinţa în care stăm nu e de competenţa lor, că doar strada intră în atribuţiile primăriei. Soţul meu a lucrat în tinereţe la abator, însă nu are pensie. Adună acum fier de pe câmp, pe care îl vindem cu 30 de bani kilogramul“, a mai spus bunica celor trei copii.
Cei care doresc să-i ajute pe micuții David, Georgiana și Costinela ne pot contacta la numărul de telefon al redacţiei GdS: 0251.413.100 sau pot să meargă să îi cunoască pe bunici la adresa: strada Brezei, nr. 13, cartierul Brestei.
