În urmă cu zece luni şi-a descoperit pasiunea pentru muzică şi dintr-o simplă joacă a aflat că are o înclinaţie deosebită pentru instrumentele muzicale. Cântă la pian, muzicuţă, fluier, iar în scurt timp vrea să descopere şi vioara. La numai nouă ani, Amir se prezintă ca fiind „pianist“ şi mărturiseşte că fără muzică viaţa lui ar fi tristă. Acest copil-minune este nevăzător şi este elevul de excepţie al Şcolii Gimnaziale Speciale „Sf. Mina“ din Craiova.
Nu poate vedea pianul, muzicuţa sau fluierul, dar cântă la ele cum puţini copii reuşesc s-o facă la nouă ani. Amir nu vede, dar are auz absolut, poate reda cu uşurinţă notele imediat cum le aude. Cântă de aproximativ un an, iar muzicieni din străinătate sunt interesaţi să lucreze cu el. Totul a început cu o orgă de jucărie, la ora de educaţie muzicală de la Şcoala Specială „Sf. Mina“ în care copilul învaţă. Când începe să cânte, Amir se transformă din copil într-o persoană gravă, care trăieşte muzica, trăieşte fiecare notă, simte bucuria de a-i face pe cei din jur să vibreze. Aplauzele pe care le primeşte după fiecare piesă îi dau putere să continue, să ofere un recital impresionant. Ştie că reverenţa de la finalul fiecărui spectacol este importantă, este dovada respectului pentru publicul din faţa lui, colegi şi dascăli.
„Amir este elevul meu începând cu clasa pregătitoare. A fost o provocare pentru mine ca dascăl, a fost primul elev nevăzător pe care l-am avut în şcoală şi am învăţat foarte multe lucruri împreună, eu de la el şi el de la mine. A fost un element de noutate scrierea Braille, cifrele de la matematică în limbaj Braille. Pasiunea pentru muzică i-am descoperit-o în cadrul orelor de educaţie muzicală. Aveam o orgă de jucărie la care cântam împreună gama şi am observat că Amir are un auz foarte fin. Sesiza cu foarte multă uşurinţă sunetele, le identifica. A memorat melodii foarte simple şi le-am recomandat părinţilor să încerce să îl ducă la lecţii de pian. Cred că acesta a fost începutul. Asta se întâmpla în urmă cu aproximativ un an. Amir vorbeşte permanent despre muzică și spune că este pianist. Dacă îl întrebi tu ce eşti, nu spune sunt un băiat, sunt un copil, ci simplu şi convins: eu sunt pianist. Este un copil pasionat de muzică și își dorește să înveţe să cânte la foarte multe instrumente muzicale. Şi-a propus vioara ca următoarea provocare şi de-abia aşteaptă să primească o vioară de la părinţi, să înveţe să cânte. Îmi spune foarte des că el este omul-orchestră pentru că după pian a urmat fluierul, apoi muzicuţa. În fiecare pauză avem un mic spectacol. Muzica l-a schimbat. În primul rând, l-a disciplinat. Amir se exprimă practic prin muzică. Momentele în care este trist, în care este tensionat sunt foarte repede atenuate de muzică şi de cântatul la pian şi acest lucru l-a ambiţionat şi l-a determinat să aibă un scop foarte bine stabilit în viaţă“, a spus Alexandra Popescu, profesor de psihopedagogie specială la Şcoala „Sf. Mina“.
„În fiecare copil există un dar pe care Dumnezeu îl sădeşte. Important este ca noi să îl descoperim“
În afara orelor de pian pe care Amir le ia în particular, la şcoală, copilul se pregăteşte de două-trei ori pe săptămână cu Lucian Dodenciu, preot profesor care este pasionat de fluier. „Am început să lucrez cu Amir după ce el cânta deja la pian, luase deja lecţii două-trei luni. Am zis hai să încercăm să vedem dacă poate şi la fluier şi la ora pe care o aveam la clasa lui i-am pus fluierul în mână şi i-am explicat poziţia degetelor. Până la sfârşitul orelor deja a înţeles cum trebuie să ţină degetele, cântând gama în urcare. Învăţase primele noţiuni… Uimirea a fost că, după o săptămână, la următoarea oră de curs, am observat că în timpul cât nu ne văzusem exersase. Mi-a cântat câteva cântecele. Nu mi-a venit să cred. L-am luat la consilierul educativ să îi arăt ce performanţe făcuse într-o perioadă atât de scurtă. I-am cântat atunci la întâmplare un cântec pentru prima dată şi a reprodus fără probleme, în primă audiţie, cântecul. Atunci ne-am dat seama că Amir are auz absolut. Iar cu muzicuţa, la fel… Practic, pe orice instrument pune mâna, în scurt timp face performanţă. Acest copil simte muzica. I-am încurajat părinţii să meargă pe acest drum. În fiecare copil există un dar pe care Dumnezeu îl sădeşte. Important este ca noi să îl descoperim şi să îl fructificăm“, a povestit profesorul.
„Drumul acestui copil, sunt convinsă, este muzica“
Amir a devenit mândria Şcolii Speciale “Sf. Mina”. A fost primul copil cu deficienţe de vedere şcolarizat, iar satisfacţiile nu au întârziat să apară. „Totul a început cu o jumătate de an înainte de debutul anului şcolar când au venit părinţii lui Amir să mă întrebe dacă ar exista posibilitatea ca acest copil să nu plece din oraş la şcoli speciale pentru copiii nevăzători şi să-l aducă la noi la şcoală. La început, la fel ca şi colegii mei, am luat-o ca pe o provocare. Am mers imediat la inspectoratul şcolar, am sunat la minister să văd dacă am voie să primesc şi copii cu un alt tip de deficienţe, pentru că noi nu aveam decât copii cu deficienţă mentală şi handicap asociat fizic. Mi s-a spus da şi am mers la consiliul judeţean, aveam nevoie de bază materială, de maşini de scris Braille, echipamente speciale. Imediat după ce Amir a devenit elevul nostru, a mai venit un copil cu deficienţe de vedere, apoi o altă mămică a adus o fetiţă la grădiniţă. Am trimis atunci profesorii la o şcoală specială pentru nevăzători de la Bucureşti, să vadă exact ce înseamnă să lucrezi cu aceşti copii cu cecitate, pentru că profesorii sunt formaţi în facultate, însă este nevoie de practică. Mi-am dorit să îi trimit să îi şcolesc, dar nu am găsit la momentul acela un curs pe Braille. Am găsit-o pe Alexandra, profesoara lui de la clasă, o tânără excepţională, cu dorinţă de a învăţa, şi câţiva profesori psihopedagogi şi astfel s-a format echipa“, a povestit Carmen Pascu, directorul Şcolii „Sf. Mina“.
Amir, băieţelul de numai nouă ani, a devenit un model pentru colegii săi, muzica lui îi încântă pe toţi, copii şi profesori. Familia lui Amir a devenit un exemplu pentru toţi părinţii care au copii la Şcoala „Sf. Mina“, a depus toate eforturile pentru copilul lor, îl susţine şi în încurajează să îşi împlinească visul de a cânta. „Amir are o familie extraordinară. Este unul dintre cei trei copii. Aceşti părinţi se implică foarte mult în educaţia lui. Au depus toate eforturile posibile încercând să îi redea vederea, însă în momentul în care au realizat că nu se poate face nimic au făcut totul pentru ca Amir să îşi găsească drumul în viaţă. Şi drumul acestui copil, sunt convinsă, este muzica. A fost testat întâi la Craiova, apoi părinţii au trimis înregistrările unui profesor de pian celebru din Anglia care are la universitatea la care predă studenţi cu cecitate. Fără să i se spună nimic despre acest copil decât că are opt ani jumătate, acel profesor a spus despre Amir că are auz absolut şi că trebuie să urmeze acest drum“, a adăugat Carmen Pascu.
