În timp ce unii locuitorii își savurează la cârciumă sticla de bere, la ora 10.30 dimineața, alții își câștigă pâinea dând cu sapa în grădină. Unii locuitori se plâng că ciobanii intră cu oile și caprele pe terenurile lor, distrugându-le culturile, iar ciobanii spun că doar din creșterea animalelor mai pot trăi. În loc să se bucure de frumusețea pădurilor din jur, care sunt sursa lor de oxigen, unii dintre locuitorii satelor din comună se duc la pădure doar ca să fure lemne.
Este ora 10.30. Ajungem în comuna Verbița, într-o zi însorită de primăvară. Ne oprim în fața unei cârciumi din satul Verbicioara. Trei bărbați stau cu sticlele de bere așezate pe pământ, în fața lor, și fumează. „Ce faceți aici?“, îl întreb pe primul din rând. „Muncim!“, spune destul de serios acesta, deși el stă cu sticla de bere la picior. „Ete, lucrarăm până acum la ajutorul social, strânserăm gunoiul și facem ordine prin comună. După ce terminarăm munca, ne marocărim și noi cu un pahar de răcoritoare. Hahaha! Ca să ne limpezim după praful pe care-l luarăm“, răspunde și cel de-al doilea, râzând în hohote. „Făcurăm curățenie și prin afara comunei, și prin interior“, continuă și mai serios primul cetățean, un tânăr până în 35 de ani. Sunt beneficiari ai Legii 416/2001 privind ajutorul social. Ei spun că nu au unde să își ia „servici“, dar susțin că e bun și ajutorul social.
„Nu este rușine să dai cu sapa, important e să avem unde să dăm“
Pe terenul de lângă casă, o familie întreagă lucrează pământul cu sapa și cu grebla. Femeile aplecate peste brazde plantează arpagicul (sau orceagul cum i se mai spune prin partea locului). „Am săpat, acum punem orceagul, apoi usturoiul, greblăm și în continuare ce-o da Domnu’! Să ne dea ploaie, ca să iasă ceapa și să se facă recolta. E mai devreme ca în alți ani, dar dacă așa a fost vremea, ne-a dat voie să punem orceagul. Aici avem 13 ari, dar nu punem numai ceapă și usturoi. În continuare mai punem fasole, dovleci, cartofi“, spune Ion Firu, așezat pe un mal de pământ de lângă grădina în care se muncește. Când zice că în grădină se va face „ce-o da Domnu’“, bătrânul ridică în aer, deasupra capului, mâinile brăzdate de muncă și de ani, invocând, parcă, divinitatea. Familia sa are șapte membri și cu toții trăiesc din agricultură. Sunt oameni gospodari. Muncesc și pământ în câmp, în afară de grădina de lângă casă, dar agricultura le aduce bani doar cât să supraviețuiască. „Din asta trăim, din agricultură. Astăzi stăm până terminăm (orceagul – n.r.), până la 1, 2, 3. Am mai pus mazăre, semințe de morcovi. Soțul se ocupă cu agricultura în câmp, iar noi – acasă. Anul ăsta merge cam prost. Grâul nu prea a răsărit, nu am dat la timp cu azot că nu am avut bani să luăm. Subvențiile nu s-au plătit. Nici avansul nu l-am primit! Am două fete, una la facultate, una la liceu, și nu avem posibilități. Pensia lu’ mama soacră e de 400 de lei. Din producție nu se scoate suficient… Anul trecut am ieșit în pierdere“, a spus Nicolița Sârmă, în vârstă de 42 de ani, fiica lui Ion Firu.
Daniel muncește ca tractorist la familia amintită. Când nu este cu tractorul pe câmp, el nu se sfiește să dea cu sapa în grădina de legume a familiei. „Dau cu sapa, fac mai multe, sunt universal. Păi așa e! Ca să mai iasă un ban în plus. Am copii de întreținut. Nu este rușine să dai cu sapa, important e să avem unde să dăm. De muncă n-a murit nimeni. De lene moare omu’! Sunt destui și prin comună care lenevesc. Eu trebuie să plătesc abonamentul copilului, că e la liceu, iar fata este aici la școală. Nu se poate dacă nu muncești!“, a spus Daniel Adrian Puțintelu.
Oamenii din comună sunt supărați că nu au apă curentă, deși s-au investit milioane de euro într-un sistem modern de alimentare cu apă, care a fost ținut neutilizat și s-au înfundat pompele. Unii locuitori sunt supărați că nu sunt șanțurile decolmatate și le intră apa în pivnițe, în timp ce alții nu au locuri de muncă și fac ce pot ca să își întrețină familiile.
Animale multe, locuri de pășunat puține
Mai există o categorie de oameni supărați în Verbița. Mulți săteni se plâng că ciobanii duc oile la pășunat pe culturile lor. „Ciobanii fac multe stricăciuni pe câmp, în sensul că oile pasc pe culturile oamenilor. Nu am făcut sesizări, că dacă facem ni se spune să ne păzim noi câmpul. Și nu avem ce să facem. Dacă punem otravă, se spune că nu e bine, că omori animalele și e ilegal“, a explicat un localnic.
În comună sunt circa 60 de ciobani care au mii de oi și capre și doar 53 de hectare de islaz mai au la dispoziție pentru pășunat. „Cea mai gravă problemă de 25 de ani, de când sunt eu consilier local, este aceea că sunt câmpurile mâncate de oi. Aseară am fost la un fermier care are vreo 15 hectare de grâu puse și a plâns în fața mea că nu are ce să recolteze. A făcut reclamație și la poliție, și poliția l-a întrebat dacă are martori care să fi văzut ciobanii pe câmp! Există Legea zootehniei, care interzice intrarea animalelor pe culturi. La noi sunt protejați ciobanii, că sunt 120 de voturi dintr-un foc“, a spus Marin Pandelie, consilier local.
„Și eu sunt păgubit! Tot satu’ ăsta este păgubit! Au intrat pe grâu, pe culturile oamenilor. Din cauza primarului se întâmplă lucrul ăsta. Dacă m-am dus la ședință alaltăieri și i-am spus, el a zis «ce, ciobanii să moară de foame?!». Poliția a spus că primarul trebuie să facă ședință cu toată lumea și să le pună în vedere să nu mai intre pe culturile oamenilor. Noi nu avem atâția bani să întoarcem grâul și să înființăm o altă cultură“, s-a plâns și Fănel Ciocan, locuitor din Verbița.
Primarul comunei, Marin Brăneci, recunoaște că este o problemă cu ciobanii în comună, dar motivează că sunt foarte multe animale și au mai rămas puține locuri pentru pășunat. „Sunt multe animale în cele două sate, sunt în jur de 3.000 de capete mici, adică oi și capre, sunt circa 60 de ciobani și avem suprafață mică de islaz. E și vremea asta acum și i-a prins pe picior greșit. Nu prea au nici concentrate, nu prea au nici grosiere (nutrețuri – n.r.). Și mai sunt altercații. Când o să iasă cu turmele în câmp o să se stabilizeze situația“, a spus primarul Marin Brăneci.
Pe islazul din zonă, un cioban își paște turma de capre. „Suntem mulți crescători de animale și stăm rău cu pășunea. Pășunăm pe unde se poate. Nu intră pe terenurile oamenilor că nu avem voie. Unii mai intră pe terenurile altora, mai sunt rău-făcători. Știți cum e… Sunt așa mulți crescători de animale pentru că nu avem cu ce trăi, decât de pe urma lor. E singura posibilitate“, explică Ionel Firu, crescător de capre din Verbița.
La ieșirea din comună, un ciopor de oi paște de zor pe un teren pe care a crescut iarba. Se vede de la distanță că terenul a fost lucrat, probabil este unul privat, pe care au intrat câteva sute de oi.
O comună înconjurată de păduri
Verbița este înconjurată de păduri aproape din toate părțile. La vremea la care noi am ajuns în comună, pădurile din jur erau împânzite de tămâioară mov și albă și de cucurigi verzi ca iarba. Dar unii dintre localnici nu merg în pădure la cules de floricele, ci ca să fure lemne pentru a-și încălzi casele. „Suntem o comună înconjurată de păduri. Suprafața este de 1.534 de hectare de pădure de foioase: stejar, gârniță, cer. Toată este pădurea statului și are patru gestionari, dar se mai fură lemn. Acum, cu noul Cod Silvic, s-a băgat și GPS. S-a strâns cureaua din acest punct de vedere. Trebuie să se reducă furtul de lemn! Poliția se mai ia după ei, îi aleargă cu mașinile, dar oamenii sunt învățați rău! Ce să le facem?!“, a spus edilul din Verbița.
Sătenii se plâng că drumul județean care trece prin pădure dinspre Verbița către Carpen este neasfaltat și distrus, iar pe timp ploios sau cu zăpadă se circulă greu prin acea zonă. Primarul Marin Brăneci susține că a sesizat situația Consiliului Județean și că așteaptă să fie reabilitată și acea porțiune de drum județean, pentru a facilita accesul localnicilor din Verbița în comunele limitrofe.
