Comuna se întinde pe 35 de kilometri, satele ei sunt așezate la distanță mare unul de altul, sărăcia e la ea acasă, iar tinerii au plecat să-și caute norocul în lume. Prin zonă trec mașini de pâine și alimente ca să-i aprovizioneze pe localnici, iar aceștia sunt nevoiți să parcurgă chiar și 20 de kilometri până la cel mai apropiat medic de familie. Avantajul locului este că e multă liniște, aer curat și multă vegetație.
La câțiva kilometri mai la sud de comuna Breznița-Motru, asfaltul se termină și încep hârtoapele pe un drum de țară șerpuit. Începem urcușul, prin gropile pline de apă și nămol, spre satul Higiu, primul sat ce aparține de comuna mehedințeană Dumbrava. De-o parte și de alta a drumului se înșiruiesc case dărăpănate și părăsite, iar în spatele lor se zăresc dealurile. Totul abundă de verde crud, intens, pictat doar de albul florilor ce împodobesc pomii și de violetul liliacului ce se vede lângă gardul de la stradă, aproape în fiecare gospodărie.
Primul om care ne iese în cale este un bătrân ce curăță cu sapa buruienile crescute la poartă, pe terenul din fața casei. Parfumul liliacului din curte se îmbină armonios cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată. „Mai puteți munci?“, îl întrebăm pe bătrân. „Potrivit. La vârsta asta de 82 de primăveri mai merge treaba așa și așa“, ne spune zâmbind nea Ion Dobre. „Doamnă, eu sunt pensionar. Mă ocup cu gospodăria. În grădină punem și noi zarzavat, roșii. Aici e o zonă de deal, nu e ca-n Bărăgan, să mergi cât vezi cu ochii. Aici e și deal, și vale. Drumul e foarte prost. Copiii mei locuiesc în Petroșani și când pot și ei să vină la noi îmi spun: «Mă tăticule, când vin de la Breznița încoace (adică de la comuna vecină), îmi rup mașina prin gropi, am și eu mașină mai bună și nu vreau s-o stric». Așa îmi zic copiii“, povestește bătrânul, cu simplitatea omului de la țară.
Un alt om în vârstă, care stă pe bancă, la poartă, mai la deal, se plânge și el de calitatea drumului, spunând că acesta a fost deteriorat și mai rău după recentele lucrări de alimentare cu apă, atunci când s-au făcut branșamentele. Constantin Dudău are 86 de ani și ne mai spune că s-au făcut ceva încurcături cu subvențiile APIA, astfel că nimeni din comună n-a primit vreun ban pentru terenul lucrat anul trecut.
Drumul va fi asfaltat pe fonduri europene
Primarul localității, Marian Cioană, spune că drumul respectiv, care este deteriorat, va fi asfaltat anul acesta pe fonduri europene. Edilul a precizat că nu a fost asfaltat până acum pentru că s-a introdus mai întâi alimentarea cu apă în patru sate ale comunei: Dumbrava, Dumbrava de Sus, Dumbrava de Jos și Higiu. „Drumul DC 81 Breznița de Motru – Higiu – Dumbrava va fi asfaltat cu fonduri europene. Avem un proiect pe PNDR, obținut de trei comune: Bâcleș, Breznița-Motru și Dumbrava. Acest proiect este aprobat. S-ar putea ca în luna lu’ mai să organizăm licitația de execuție, pe SEAP. Cred că până în august va fi tot drumul asfaltat, pe cinci kilometri“, ne explică primarul Marin Cioană.
Din spusele edilului, la rețeaua de apă sunt deja branșate 284 de familii din cele 350 de gospodării existente în cele patru sate enumerate.
În legătură cu subvențiile APIA, primarul susține că au fost o serie de controale și că agricultorii verificați astă-toamnă își vor primi banii din subvenții în luna mai.
Izolați de restul lumii, fac 20 de kilometri până la un medic
Pe ulițele satelor vedem multe case nelocuite, dărăpănate. Un cal paște în voie pe o pajiște de un verde crud. Un șir lung de stupi viu colorați se lasă la vale de pe o creastă de deal, la marginea unui sat care nu are nici o pancartă sau plăcuță de identificare. Nu se vede nici un indicator și nici țipenie de om. La un moment dat, un tânăr trece călare, către vacile care pasc mai la vale.
Într-un alt sat din Dumbrava, în Rocșoreni, la fel de izolat și cu un drum plin de hârtoape, nu se vede nici țipenie de om. În cele din urmă, întâlnim o familie, în fața porții. În zonă nu există nici un magazin, iar de farmacie nici nu poate fi vorba. „Nu avem de unde să ne luăm o pâine. Noroc că trec niște mașini de la Motru și ne aprovizionează. Una e cu alimente. Nu avem nimic aici. Nu există farmacie. Facem 20 de kilometri până în satul Albulești, la doctorul de familie. Ne face doctorul rețeta și pe baza rețetei ne trimite medicamentele prin cineva. Ca să ajungem până acolo plătim mașină, că nu e nici un microbuz, nu e nimic. Numai cu mașină plătită ajungem sau cu calul cu căruța. Trăim foarte greu. Toate satele sunt îmbătrânite și e sub orice critică. Iarna știți cum e aici? Vai de mine, numai cu elicopterul puteți să veniți. Salvarea ajunge doar dacă bagă primăria buldozerul să deszăpezească, ca să poată ajunge salvarea. E foarte greu!“, a povestit Rouța Bârsanu, din satul Rocșoreni.
Comuna care se întinde pe 35 de kilometri
Comuna Dumbrava se întinde pe o suprafață impresionantă, 35 de kilometri. De la un capăt la altul al ei se face aproape o oră de mers cu mașina, pe vreme bună. Comuna este compusă din 11 sate, multe dintre ele provenind din alte două comune desființate în timp, din cauza depopulării, unde nu se mai justifica să existe unități administrativ-teritoriale separate doar pentru câteva zeci de familii. Distanța de la un sat la altul este foarte mare, de cel puțin câțiva kilometri. Prin satele îndepărtate se văd, din loc în loc, câțiva bătrâni, parcă uitați de lume.
Sărăcirea comunei din punct de vedere demografic face ca proiectele europene să nu mai poată fi accesate doar de Dumbrava, ci trebuie să se asocieze cu alte comune din jur.
Localnicii se ocupă cu agricultura și cu creșterea animalelor (vaci, oi și capre). Fiind o zonă cu multă vegetație, cu flori multe și cu păduri, mulți oameni din zonă se îndeletnicesc cu apicultura.
Locuri frumoase, dar pustii
Am străbătut comuna în lung și lat. Liniștea locurilor e spartă de păsări sălbatice al căror glas răsună din pomii neîngrijiți aflați în jurul caselor părăsite. „I-auziți cucul! În fiecare dimineață cântă de vreo cinci-șase ori“, ne spune nea Ion Dobre din satul Higiu, atenționându-ne cu degetul ridicat în aer să ascultăm cântecul continuu al păsării. Mai la deal, în pădurea care se întinde dincolo de drum, se aude o altă pasăre, despre care nea Ion ne spune că e o turturea.
Prin toate satele din zonă se pot vedea flori de câmp galbene și albastre, pe marginea drumului și în curțile părăsite în care iarba a crescut sălbatică. Sunt mulți pomi de liliac plini de flori mari, bătute, ce împrăștie în jur o mireasma deosebită.
Dar parcă degeaba natura ne zâmbește, că ceva esențial tot lipsește din Dumbrava (minunată): lipsește omul…
