Romanul „O ciudățenie a minții mele“, prima carte publicată de Orhan Pamuk după dobândirea Premiului Nobel pentru Literatură (2006), este o epopee modernă, desfășurată pe parcursul a mai bine de patru decenii (1969-2012), în centrul căreia se află unul dintre milioanele de „personaje secundare“ ale Istanbulului: iaurgiul și bragagiul Mevlut Karatas. Povestea adeseori înduioșătoare a contraeroului Mevlut Karatas, cu bucuriile, sensibilitățile, izbânzile și, mai ales, eșecurile sale, este de fapt povestea „celuilalt Istanbul“, a vânzătorilor stradali, a cartierelor de barăci, a imigranților din Anatolia care ajung să schimbe, treptat, textura și stilul de viață tradițional al orașului, pe valul ambiguu al pribegiilor moderne. Modernizarea orașului, petrecută pe fundalul eternelor frământări politice, se asociază cu dispariția unor îndeletniciri tradiționale, cu modificarea dramatică a peisajului uman, cu nenumărate înfrângeri personale, nevăzute și neștiute, care marchează destinele „generațiilor pierdute” ale Istanbulului contemporan.
„ Prin cartea sa, Pamuk face pentru Istanbul ce a făcut Joyce pentru Dublin. El surprinde nu doar ceea ce vezi și simți într-un oraș, ci și cultura, credința și tradițiile, oamenii și valorile lui… O scrisoare de dragoste pentru Turcia modernă“, scria The Washington Post, în vreme ce The Guardian menționa: „O ciudățenie a minții mele e o vastă colecție de personaje, evenimente, case, mâncăruri, obiecte care, după cum își va
da seama cititorul după ce va fi citit șase sute de pagini, pot fi cuprinse sub un singur nume: Istanbul“.
