Înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul Mare și Cornetul din ținutul cunoscut sub denumirea de Plaiul Cloșani, Baia de Aramă se adăpostește într-o mică depresiune ca într-un cuib. Natura își desăvârșește în fiecare anotimp opera de pictor. Fascinați de spectacolul de culori, cei care ajung prin aceste locuri vor să descopere mai multe frumuseți. Așa că pornind din Baia de Aramă spre satele din apropiere, privirea este atrasă, rând pe rând, de căpițele de fân ridicate în mijlocul gospodăriilor, la umbra falnicilor arbori ce îmbracă formele de relief. Râul Bulba, ce străbate orașul Baia de Aramă, însoțește călătorii cu susurul său, până sus, pe coama de deal, acolo unde, printre cruci vechi și noi, se ridică de amar de ani o bisericuță de lemn. Suntem în satul Brebina, locul unde dealurile domină impunător gospodăriile oamenilor ce s-au așezat la poalele lor.
Micul lăcaș de cult, în care se slujea și cu 20 de ani în urmă, amintește mai mult de vechile căsuțe de la munte. Crucile așezate pe acoperișul din șiță, dar și icoanele zugrăvite pe pereții exteriori întăresc convingerea că te afli în fața unui loc sfânt, într-o casă a Domnului. În adierea vântului cald, povestea locului începe să se depene. „Biserica din satul Brebina, una dintre bisericile socotite de noi perle ale muntelui nostru, ale nordului Mehedințiului, se aseamănă foarte mult cu lăcașurile de cult de la munte, precum cele din Gornovița, Turtaba, Costești. Este ridicată pe un teren pe care se pare că ar mai fi existat odată o biserică, născută din grija unui om cu dare de mână al timpurilor demult apuse, care ar fi făcut-o pentru cei care lucrau pe moșia lui“, a precizat Vasile Ganțu, preot paroh al Parohiei Titerlești.
Anul construcției vechii bisericuțe cu acoperiș de șiță pare să fie 1757. Incertitudinea planează asupra acestei date, făcând ca misterul din jurul său să se țeasă mai frumos. Deși sfânta liturghie nu s-a mai făcut auzită de mai bine de 20 de ani, pereții lăcașului de cult ce poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, frumos pictați în icoane șterse pe alocuri de vreme, mai spun încă povești din vremuri de demult.
Se poate cândva să-i fi încântat cu frumusețea lor simplă și pe Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, George Topârceanu, care au trecut în pelerinaj prin aceste locuri de la poalele Podișului Mehedințiului.
Biserica ungurenilor din satul Titerlești
Pașii călătorilor cu sete de frumos sunt conduși spre alt lăcaș, o altă perlă a Băii de Aramă, biserica din satul Titerlești. „Biserica a fost construită între anii 1862-1863, în timpul preotului Iordache Constantin, zugrăvit pe peretele din drepta de la intrarea în biserică, împreună cu preoteasa Floarea și fiul lor, Constantin. Este o enigmă că ea s-a construit atât de repede. Este o construcție rezistentă, cu ziduri de aproape un metru. S-a ridicat, se pare, cu mulți bani, cu ajutorul celor care au venit în această zonă din Poiana Sibiului. E vorba de ciobanii care au rămas pe aceste meleaguri. Li s-a spus ungureni. În decursul timpului s-au împuținat. O pictură aflată cu ani în urmă în tinda bisericii, în pridvor, dar care astăzi nu mai există, reprezenta un păstor cu turma de oi, semn că oamenii sunt în aceste locuri de ani buni“, ne-a explicat Vasile Ganțu, preot paroh al Parohiei Titerlești.
Odată ce ai pășit în vechiul lăcaș de cult, înțelegi de ce în timp și-a câștigat titulatura de „perlă“. În pronaos, alături de familia preotului în timpul căruia s-a ridicat lăcașul, sunt zugrăviți în port popular toți ctitorii. Sunt pictați în straie tradiționale, ale căror detalii se pot distinge cu ușurință. Enoriașii zilelor noastre, descendenți ai ungurenilor de odinioară, scot la zi de sărbătoare, din lada de zestre, costume populare croite după modelul celor purtate de străbunii lor și le poartă cu mândrie.
„Este cam sigura biserică din zona muntelui care are atât de mulți ctitori pictați în pronaos“, a ținut să precizeze preotul paroh.
Ctitorul cu trei mâini
Un detaliu din pictură atrage atenția. Unul dintre ctitori este pictat cu trei mâini. Se poate să fie greșeala celui care cu trudă și răbdare a îmbrăcat atât de frumos pereții vechiului lăcaș de cult. Timpul nu a șters ciudata imagine, așa că multe întrebări se nasc și astăzi în fața ei.
Încântătoare sunt și cele câteva icoane pictate pe lemn ce poartă amprenta anilor 1909-1910, ca și acele icoane ce au ca fundal un albastru intens, asemenea celui de la Voroneț. „Am chemat specialiștii aici, ca să ia și să trimită la laborator anumite probe. Nici până acum nu s-a descoperit cu ce fel de vopsea sunt realizate. Nu se cunoaște felul în care au fost făcute picturile și nici dacă fondul albastru este precum cel de la Voroneț“, a mai precizat Vasile Ganțu, preot paroh al Parohiei Titerlești.
Perlele, ușor atinse de vremurile ce s-au scurs peste ele, strălucesc la Baia de Aramă, în răsfățul razelor de soare ce gâdilă și frunțile înverzite ale dealurilor.
