Situat la vest de Jiu, oraşul Segarcea este un loc al oamenilor primitori, care se mândresc cu istoria aşezării. Construită pe locul în care a fost descoperită icoana Maicii Domnului, Segarcea a fost mai întâi o mică aşezare, s-a transformat apoi în raion, iar în 1968 a devenit oraş. Înainte de Revoluţie, industria era punctul forte al localităţii. Fabricile au avut însă aceeaşi soartă ca şi la nivel naţional, multe dintre ele ajungând fier vechi. Astăzi, autorităţile încearcă să dezvolte oraşul şi să atragă investitori.
Legenda spune că primii locuitori ai oraşului nu s-au aşezat pe vatra de azi a localităţii, ci într-un punct numit Valea Oanii. Acolo există sursa necesară pentru viaţă şi era o zonă adăpostită, unde locuiau mai puţin de 30 de persoane. „Într-o zi, un băiat din acel sătuc a venit cu vacile la păscut aici şi, mânând animalele, a descoperit într-un pom icoana Maicii Domnului. A mers în satul lui şi, când a ajuns acolo, a văzut că oamenii erau disperaţi pentru că din schitul lor dispăruse icoana. Au pus-o la loc, dar întâmplarea s-a repetat mai multe zile la rând şi, neştiind ce să facă, au considerat că trebuie să întrebe călugării. Ei le-au spus că trebuie să ridice o mănăstire şi să trăiască în jurul acelei mănăstiri“, a spus Alexandra Barbu, bibliotecară la Biblioteca „Mircea Rădina“ din Segarcea.
„Certificatul de naştere al localităţii se leagă de mănăstire“
Acesta a fost, practic, certificatul de naştere al localităţii Segarcea. Documentele scrise stau mărturie că zona era locuită deja în anii 1400-1500. „Mănăstirea a fost zidită în 1547 de Constantin Vodă Cârnul, care a ctitorit şi Mănăstirea Dealul de lângă Târgovişte, unde se află capul lui Mihai Viteazul. Singura sursă de documentare e un bilet lăsat de un dascăl: «Eu, Petru Mitică, scriu cu mână de ţărână că această mănăstire a fost zidită la 1547 de Constantin Vodă Cârnul». Când s-au secularizat averile mănăstireşti, egumenul mănăstirii, care era grec, de necaz, a dat cu ciocanul şi a distrus pisania, deci singura sursă e de la acest om. Biserica este foarte veche, probabil că a fost un fel de cetate pentru că înăuntru are ziduri de 4-5 m şi se văd nişe în care erau încadrate nişte bârne care susţineau podeţele pe care se plimbau cei care păzeau. Chenarul uşii de la intrarea în biserică este din piatră masivă, iar piesele deosebite sunt o icoană de la 1600 şi ceva, care reprezintă pe Maica Domnului privind cu multă gingăşie pe fiul său, Împăratul Veacurilor, după care privirea ei se revarsă către noi, protejându-ne. Certificatul de naştere al localităţii Segarcea se leagă de mănăstire. Însă, ulterior s-au descoperit nişte documente mai vechi, despre un logofăt, Dragomir de Segarcea, ceea ce înseamnă că localitatea e mult mai veche, de pe la 1400“, a spus Constantin Pircă Dardu, fost profesor de matematică din Segarcea.
Segarcea, centru de asamblare a avioanelor militare
Numele Segarcea provine din îmbinarea a două cuvinte: „seges“, care înseamnă „pământ productiv“ în limba latină, şi „arcesitus“, cel dorit, cel visat. Prin combinarea acestor două cuvinte s-a ajuns la forma „Segarcea“, adică „Pământul dorit“, sau „Pământul mult visat“ de acei fugari care rătăciseră mult prin păduri. Localitatea a purtat diferite forme ale numelui. I s-a spus Segărciţa, Şegarcea şi, în cele din urmă, Segarcea. De-a lungul timpului, oamenii au participat la evenimentele istorice în care a fost implicată ţara noastră. „Sunt date despre prezenţa la Revoluţia din 1848, când un grup de voluntari au depus jurământul pentru a face parte din armata generalului Magheru, care dorea să apere Revoluţia de la 1848. Şapte segărceni s-au deplasat la Câmpia Islaz, făcând parte din această armată. La 1877, Segarcea a avut cel puţin 33 de luptători în Războiul de Independenţă. Primul soldat român care a căzut în lupte se numea Ion Mitrache şi era segărcean. În Primul Război Mondial, Armata Română a folosit pentru prima dată aparate de zbor, iar aici a fost un centru de asamblare a avioanelor. Acestea au fost aduse cu căruţele pe bucăţi, au fost asamblate la Segarcea, apoi au pornit spre Bechet şi au trecut spre Bulgaria. Tot aici, în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost un centru de ascultare şi urmărire aeriană a armatei germane, iar atunci şi-au pierdut viaţa 77 de soldaţi din Segarcea. Un moment de referinţă în istoria localităţii a fost înfiinţarea Domeniilor Coroanei, o instituţie care nu s-a dat regelui. Administraţia centrală de la Bucureşti a iubit mult moşia şi s-a implicat în activitatea economică şi socială a comunităţii. Atunci au înfiinţate două şcoli, iar clădirile reprezentative din localitate sunt construite tot în aceeaşi perioadă“, a mai spus Alexandra Barbu.
Raion transformat în oraş
După 1947, Segarcea a trecut prin mai multe transformări. În 1952 a devenit raion, în 1968, prin desfiinţarea raioanelor şi înfiinţarea judeţelor, a căpătat statutul de oraş, iar după Revoluţie viaţa economico-socială a suferit o cădere, după ce s-au închis majoritatea fabricilor de aici. În prezent, principala activitate a locuitorilor din Segarcea este agricultura. Se cultivă în special viţă-de-vie, datorită faptului că pământul este rodnic şi clima destul de blândă. Însă, nu doar cultura de viţă-de-vie reprezintă o îndeletnicire a celor care locuiesc în oraș, ci şi cultura cerealelor. „Mare parte a locuitorilor din Segarcea lucrează în agricultură, deşi în trecut oraşul era un important centru industrial. Majoritatea fabricilor s-au închis, fabrica de furfurol fiind una dintre ele. Aceasta oferea un număr mare de locuri de muncă, iar după închiderea ei mulţi segărceni au fost nevoiţi să îşi găsească de lucru la Craiova. Sunt însă alte fabrici mai mici care mai funcţionează şi ajută la dezvoltarea oraşului“, a spus Nicolae Tutunaru, primarul din Segarcea.
„Elevii intrau cu 10 la colegii mari şi îi depăşeau pe cei din Craiova“
În prezent, sunt tot mai mulţi copii şi tineri care aspiră la un viitor mai bun, iar instituţiile de învăţământ sunt pregătite să le ofere o şansă. Principala unitate de învăţământ este Liceul „Horia Vintilă“, care pregăteşte peste 700 de elevi, inclusiv în învăţământ profesional. Aici sunt cadre didactice care se străduiesc să ridice gradul de promovabilitate de la an la an. „Liceul Tehnologic «Horia Vintilă» este o unitate constituită în 1998, din două foste licee, Liceul Teoretic şi Liceul Agricol. Acum, funcţionează cu o singură personalitate juridică în două locaţii, una la intrarea în Segarcea, dinspre Craiova, şi una la ieşire, spre Drănic. Liceul Tehnologic «Horia Vintilă» cuprinde de la învăţământul primar până la seral. La liceu avem două filiere, cea teoretică, unde sunt specializările filologie şi matematică-informatică, şi cea tehnologică, unde avem specializările tehnician mecatronist şi tehnician întreţinere şi reparaţii. Avem, de asemenea, şi învăţământ profesional, cu o durată de trei ani, pentru care există solicitări peste numărul de locuri. După ce termină ciclul gimnazial, elevii din Segarcea se îndreaptă spre liceul nostru, în care în ultimii ani s-au făcut extrem de multe investiţii. Avem încălzire centrală, mobilier nou, laborator de informatică, dotat cu aparatură de ultimă generaţie, şi urmează să renovăm şi sala de sport“, a spus Marcel Claudiu Gavrilă, directorul Liceului „Horia Vintilă“.
De pe băncile acestui liceu au plecat elevi cu ale căror rezultate oraşul se mândreşte şi azi. „Segarcea a avut şi are copii cu un coeficient de inteligenţă ridicat. Elevii intrau cu 10 la colegii mari, «Fraţii Buzeşti», «Elena Cuza», Pedagogic, şi îi depăşeau pe cei din Craiova, iar satisfacţia era mare şi îi felicit şi acum pe cei care s-au realizat. Însă, întotdeauna le-am spus copiilor că ţara are nevoie de toţi, nu numai de premianţi, pentru că am avut şi elevi care nu erau buni la carte, dar au devenit printre cei mai buni meseriaşi“, a declarat profesorul Constantin Pircă Dardu.
Loc al oamenilor primitori şi al terenurilor fertile, Segarcea încearcă să devină „pământul dorit“ de tot mai mulţi investitori. „Oraşul este în plină dezvoltare. Au fost realizate multe investiţii, printre care masterplanul de apă-canalizare, anul trecut au fost asfaltaţi 17 km de străzi şi, după ce se vor introduce şi gazele, sperăm ca investitorii să fie interesaţi sau atraşi de Segarcea“, a spus primarul Nicolae Tutunaru.
