Pe 16 iunie a împlinit 20 de ani. Tot atunci a venit la Gazeta de Sud să-şi spună povestea, să ceară sprijin pentru a-şi găsi un loc de muncă. Laurenţiu B. este unul dintre copiii părăsiţi de părinţi și până în luna aprilie a acestui an a fost în grija statului. Susţine că doreşte cu orice preţ să reuşească, să-şi depăşească condiţia, să-şi întemeieze o familie. Nu e deloc uşor, nu are rude care să-l susţină, nu are casă, are doar câţiva prieteni de suflet aflaţi în situaţii similare.
Un braţ de haine şi câteva dosare pline cu acte, cu istoricul lui, atât are Laurenţiu. Şi foarte multe vise, dar şi foarte multe coşmaruri. A avut o viaţă grea, nu a avut parte de dragoste părintească, de o copilărie petrecută în mijlocul bunicilor şi fraţilor. A fost înconjurat de copii cu aceeaşi soartă sau luaţi din familie în regim de urgenţă din cauza abuzurilor. Nu reproşează nimănui nimic, nici măcar celor care au decis să-l abandoneze în spital din primele zile de viaţă, dar nici celor alături de care a crescut: asistenţi maternali, asistenţi sociali, colegi, prieteni. Ştie că la cei 20 de ani pe care îi are soarta stă doar în mâinile lui. Nu vrea să dea greş, nu vrea să ajungă în puşcărie ca fraţii lui biologici. Susţine că vrea să muncească, să-şi închirieze o cameră, să-şi întemeieze o familie.
„La plecarea părinţilor nu am cerut nimic, am întrebat dacă mai vin să mă vadă…“
A fost părăsit din primele zile de viaţă. După ce părinţii nu s-au prezentat la spital să îşi exprime dorinţa de a-şi lua copilul, a fost declarat abandonat. „Am fost dat în grija mai multor asistenţi maternali profesionişti. Am fost mutat în aceşti ani la patru asistenţi maternali. La unul din ei am stat zece ani. Am fost transferat apoi la una din casele de tip familial ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj. A fost perioada cea mai frumoasă pe care am trăit-o. M-am ataşat de una din doamnele de la centru, care mi-a devenit ca o mamă. La șapte-opt ani mi-am cunoscut pentru prima dată părinţii. Acesta este rolul Direcţiei, încearcă pe cât posibil, pe toată perioada şederii noastre, reintegrarea în familia naturală. Mi-amintesc că au venit cu o sticlă de suc şi o ciocolată. Peste ani, mi-a povestit asistenta maternală la care mă aflam că la plecarea părinţilor nu am cerut nimic, nu mi-a trebuit ciocolata sau sucul, ci am întrebat dacă mai vin să mă vadă… Când am împlinit 14 ani, Direcţia a avut o altă încercare de reintegrare a mea în familie. Ştiam că am doi fraţi, unul mai mare şi unul mai mic, dar nu îi văzusem niciodată. Atunci i-am cunoscut“, a povestit Laurenţiu. A încercat să se apropie de unul din fraţi, să păstreze legătura cu el. A intrat în anturajul acestuia. „Din curiozitate, necunoaştere, în scurt timp am ajuns să mă droghez ca şi ei cu etnobotanice. Am avut mare noroc cu doamna din casa de tip familial, dar şi cu directorul DGASPC, că m-au trimis la dezintoxicare. Două săptămâni am fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie «Prof. Dr. Alex. Obregia», unde am reuşit să renunţ. Am avut multă voinţă, eram conştient că dacă voi continua mă voi distruge“, a spus Laurenţiu.
„În luna aprilie 2017, am decis să ies din sistem“
La ieşirea din sistemul instituţionalizat a primit 1.400 de lei. Locuieşte acum într-un imobil părăsit din zona Bisericii Madona Dudu. Pentru a intra în casă, escaladează un zid. Şi-a cumpărat o saltea pe care doarme. În afară de ea, mai are geamantanul cu haine şi câteva bâte, în cazul în care cineva intră noaptea peste el.
„În luna aprilie 2017, mi-am luat inima în dinţi şi am decis să ies din sistem. Mi-am căutat prietenii care îmi promiseseră un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului pentru atunci când voi ieşi din sistem. Aceştia mi-au întors însă spatele. Nu am un loc de muncă, dorm într-o fostă şcoală părăsită. Am calificare de ospătar, îmi doresc foarte mult să lucrez“, a completat Laurenţiu. De aproximativ un an, tânărul a depus dosar la Primăria Craiova solicitând o locuinţă socială.
Reprezentanţii casei de tip familial în care Laurenţiu a stat ani buni susţin că este un tânăr muncitor, extrem de sensibil, care merită sprijinit. Reprezentanţii DGASPC Dolj spun că Laurenţiu, la fel ca alţi tineri care au ieşit din sistem, a fost ajutat pentru găsirea unui loc de muncă, însă din vina lui i s-a desfăcut contractul.
Cei care doresc să vorbească cu Laurenţiu îl pot suna la numărul 0764.439.288.
Zeci de tineri au părăsit sistemul de protecţie în ultimii ani
Potrivit reprezentanţilor DGASPC Dolj, în ultimii doi ani, 31 de tineri au părăsit sistemul de protecție. În acest an, îl vor părăsi alți patru, dintre care două tinere urmează să se căsătorească la încetarea măsurii de protecție; o tânără va locui în continuare în familia asistentului maternal la care se află în plasament; un tânăr împlinește vârsta de 26 de ani. Acesta urmează cursuri de masterat, fiind, de asemenea, student la a doua facultate. Consideră că este capabil să se descurce singur, refuzând sprijinul specialiștilor DGASPC Dolj în identificarea unei locuințe și a unui loc de muncă.
