Comuna Şişeşti este unul dintre puţinele locuri din Oltenia unde se fabrică sobe de teracotă. Graţie unor proiecte cu fonduri europene, aici s-a înfiinţat o minifabrică în care se fac aceste sobe după metode tradiţionale. Cu toate greutăţile din economie, atelierul produce sobe de bună calitate şi oferă de lucru mai multor oameni din comună.
Autorităţile din localitatea mehedinţeană Şişeşti au încercat să exploateze la maximum punctul forte ale aşezării, respectiv ceramica. Astfel, cu ajutorul fondurilor europene, aici a fost înfiinţată o secţie de ceramică şi teracotă în care se fac sobe după metode tradiţionale. Secţia s-a deschis în 2000 şi în câţiva ani ajunsese să aibă 180 de salariaţi. În prezent, însă, numărul oamenilor care mai lucrează aici s-a redus la 30. Scăderea drastică a numărului de salariaţi a fost cauzată de faptul că în 2011 a fost făcută o modificare legislativă prin care secţia înfiinţată în cadrul primăriei nu mai putea fi de utilitate publică şi trebuia să se transforme în societate comercială. „Prin acea hotărâre de guvern din anul 2011, prin care s-a spus că serviciile de utilitate publică trebuie să fie plătitoare de TVA şi, mai cu seamă, nu ni s-a mai dat voie ca serviciul de utilitate publică – sector ceramică să funcţioneze în cadrul primăriei, am fost nevoiţi să înfiinţăm o societate cu conducere separată, ceea ce a influenţat în mod negativ costurile de producţie prin angajarea administratorului, casierului şi tot ceea ce înseamnă personal TESA. Încet-încet, de la 180 de persoane au rămas să lucreze 30. Este puţin faţă de anul 2009, dar totuşi suntem mulţumiţi pentru că reuşim să asigurăm şi aceste salarii. Cei care lucrează pe produsele de ceramică sunt de la Noapteşa, iar cei care lucrează pentru cahlele de teracotă sunt de la Şişeşti“, a spus Marian Răducan, primarul din Şişeşti.
„Trebuie să vii şi noaptea în atelier“
Mihai Burtea este unul dintre oamenii care au lucrat încă de la început în această secţie. El spune că activitatea în acest sector nu este deloc uşoară: ore în şir petrecute în atelier, atenţie neobosită, totul pentru ca produsul finit să fie reușit. „Trebuie să vii şi noaptea în atelier să verifici lutul. Nu poţi să îl laşi pentru că, dacă o ia într-o parte, se rupe şi nu ai ce să îi mai faci. După ce este turnată, placa se lasă pe raft opt ore la uscat, după care se ia la verificat. Se controlează de patru ori înainte de a fi introdusă în cuptor, pentru că totul trebuie să fie perfect. Şi pregătirea lutului este extrem de importantă.
După ce este adus dintr-o carieră de la Noapteşa, lutul se umezeşte, apoi se introduce în malaxor împreună cu nisipul, în cantităţi atent alese, astfel încât să nu fie nici prea mult, nici prea puţin nisip pentru că, în acest caz, se compromite totul“, a spus Mihai Burtea. El este cel care răspunde exclusiv de calitatea produsului şi tot el creează modelele de pe plăcile de teracotă. Le are în minte şi le imprimă pe lut. „Trebuie să îţi placă foarte mult ceea ce faci, să comunici cu lutul, pentru că numai aşa te ascultă şi reuşeşti să faci tot ce îţi propui. Dacă nu ai dragoste de meserie, nu reuşeşti să faci nimic, oricât de ambiţios ai fi. Modelele pe care noi le facem aici nu mai există pe piaţă, sunt unice. Pentru a realiza o sobă ai nevoie de 28 de plăci mari şi 28 de colţuri, tot mari, iar pentru a pleca de jos e nevoie de patru plăci mici şi patru colţuri mici“, a mai spus bărbatul.
„Nu am dus lipsă de clienţi
Şi pentru că produsele sunt de calitate, secţia nu duce lipsă de clienţi. Aceştia sunt atât din Mehedinţi, cât şi din alte judeţe.
„Nu am dus lipsă de clienţi. Cei mai mulţi clienţi vin din oraşe în care nu există sistem centralizat de încălzire, respectiv Orşova şi Strehaia, şi atunci oamenii apelează la sobele de teracotă de Şişeşti, care au şi un preţ foarte bun, 750 de lei cu tot cu cărămidă. Am comercializat şi în judeţele Vâlcea, Olt, Gorj şi Dolj. Argila pe care o folosim este de foarte bună calitate, rezistă la două arderi de peste 1.000 de grade“, a explicat Marian Răducan, primarul din Şişeşti.
Deşi atelierul de teracotă nu mai are la fel de mulţi angajaţi ca în trecut, autorităţile spun că el reprezintă unul dintre proiectele importante pentru comunitate şi o dovadă că lucrurile pot fi mişcate dacă există voinţă.
