Casa Memorială Anton Pann, din Râmnicu Vâlcea, prezintă piese de mobilier, obiecte decorative, culegeri de folclor, poezii, povestiri, și portrete ale unor personalități din epocă ce au avut legături cu viața și opera poetului și compozitorului Anton Pann, care punctează legăturile cu meleagurile vrâncene ale celui ce a rămas în conștiința urmașilor drept „fiul Pepelei cel isteț ca un proverb“.
Amplasată în strada Știrbei Vodă nr. 18 din Râmnicu Vâlcea, casa în formă de culă, devenită muzeu județean, este un monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, având foișor și pivniță. Odată cu modernizarea și reamenajarea teritorială, în 1982, casa-muzeu a fost translatată pe o distanță de 37 m de pe amplasamentul ei inițial, potrivit www.casememoriale.ro și www.muzee-valcea.ro.
Din această casă, Anton Pann, cel ce a pregătit formația corală care a intonat pentru prima dată marșul revoluționar „Deșteaptă-te, române!“, pleca pe drumurile județului către satele care i-au oferit nestemate folclorice necesare desăvârșirii operei sale. Prin exponatele aflate în casa memorială sunt punctate peregrinările lui Anton Pann pe meleagurile Vâlcei, din anii 1826-1828 și 1836-1840, potrivit www.crestinortodox.ro.
Cunoscut pentru imnul „Deșteaptă-te române“
Anton Pann, pe numele adevărat Antonie Pantoleon Petroveanu, s-a născut în 1796 în Bulgaria, ca fiu al lui Pantoleone Petrov, un căldărar din Sliven, și al Tomaidei. În timpul războiului ruso-turc, din anii 1806-1812, mama sa, Tomaida, rămasă văduvă, a pribegit cu copiii în nordul Dunării, ajungând la Chișinău, unde Anton a devenit cântăreț într-o biserică, iar apoi la București, unde s-a stabilit în 1812.
Între anii 1826 și 1828 a fost profesor de muzică la o școală a Episcopiei din Râmnicu Vâlcea. S-a remarcat ca un deosebit poet, bun compozitor de muzică religioasă, fiind supranumit de către poetul Mihai Eminescu „fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb“, în poemul Epigonii.
Din 1828, revenit la București, a desfășurat o activitate de profesor de muzică și de tipograf, având propriul atelier în care au fost editate toate lucrările literare și muzicale. În timpul revoluției din Țara Românească, în iulie 1848, a participat alături de oficialitățile orașului Râmnicu Vâlcea, în grădina Zăvoi, la ceremonia organizată cu prilejul „sfințirii stindardelor libertății naționale după noua constituție“. Atunci s-a cântat pentru prima dată marșul revoluționar „Deșteaptă-te române“, pe versuri de Andrei Mureșanu, a cărui muzică a compus-o Anton Pann, adaptând melodia cântecului „Din sânul maicii mele“, așa cum arată www.crestinortodox.ro. Acest moment a reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al României. A murit la 2 noiembrie 1854, la București.
Memorii din activitatea sa
Casa memorială ce amintește de Antonn Pann prezintă piese de mobilier – divan, bibliotecă, masă, scaune, obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca și portrete ale unor personalități din epocă, printre care cel al maicii Meletina, stareța Mănăstirii „Dintr-un Lemn“ și tipograful Ion Popovici.
O încăpere a casei expune mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidențiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colț de țară.
Totodată, altă încăpere dezvăluie lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii și povestiri ale lui Anton Pann, mărturii de valoare din activitatea sa tipografică și literară, între care: „Noul Erotocrit“, Sibiu, 1837; „Fabule și istorioare“, București, 1841; „Povestea Vorbei“, București, 1847; „Nastratin Hogea“, București, 1853.
