Situată în partea centrală a judeţului Dolj, comuna Bratovoești se zbate să prindă rod de sub dunele de nisip cu ajutorul tinerilor dornici să transmită tradiţia stăbunilor clădită prin „ sudoarea muncii sutelor de ani“.
Azi, când ocupaţiile şi obiceiurile comunităţilor tradiţionale şi-au pierdut sacralitatea, întâlnim totuşi în comuna situată în Câmpia Jiului tineri care îşi asumă acest rol de conştientizare, de asumare a locului şi a modului de a fi al omului în lume. Aceştia îşi întorc faţa spre obiceiul de a munci propriul lot de pământ pentru a duce o viaţă independentă.
Povestea lor ne-a stârnit curiozitatea şi astfel am pornit la drum din Bănie spre comuna Bratovoeşti, comună în care timpul a încremenit aşteaptând modernizarea de mai bine de douăzeci de ani. Soarele arzător ne-a fost coleg de drum pe tot parcursul călătoriei. Razele lui îngreunau privirea, roţile maşinii se împotmoleau în peticele drumului, plămânii se umpleau de praf. Cu cât ne apropiam de destinaţie, cu atât vedeam cum dunele de nisip îşi întindeau praful peste iarbă, flori, grădini, case, peste oamenii înşişi. O atmosferă dezolantă.
Demult, oamenii aveau grijă unii de alţii şi știau cum să îşi protejeze munca și gospodăriile de nisipul distrugător. „În general, dunele de nisip au fost fixate prin plantaţii de pomi fructiferi, păduri de salcâmi şi culturi de viţă de vie, care, după punerea în posesie în anul 1990 prin aplicarea Legii Fondului Funciar, au fost tăiate masiv“, se arată în Memoriul general al comunei Bratovoeşti. Nisipul de suprafaţă a fost antrenat de vânt şi astfel s-au format dunele de nisip. Drumul deşertificării ne-a condus până la uşa primăriei. O clădire mare, galbenă, cu balcon ce îşi înalţă privirea deasupra comunei.
Intrăm, ne prezentăm, aşteptăm. După câteva priviri nedumerite, dar discrete aruncate către noi de cei care se plimbau încolo şi-ncoace, suntem primiţi. Primarul ne pofteşte cu un zâmbet larg pe scaunele şi fotoliile din piele ecologică din încăpere. Aerul condiţionat folosit la putere maximă din biroul său te face să uiţi de căldura de afară. Pielea începe să te strângă. Acum este prea frig. Ne povesteşte cu zâmbet larg despre comună. Ridică uşor vocea, apoi o coboară atunci când ne povesteşte despre planurile sale de modernizare. Vrea să-i aducă acestei comune strălucirea demult apusă. Primarul cunoaşte bine omul şi nevoile lui. A remarcat potenţialul tinerilor din comuna sa şi a încercat să-i ajute să se dezvolte. „Eu am ajuns să candidez la cererea tinerilor. Am fost viceprimar în mandatul trecut şi am ajutat foarte mulţi tineri să acceseze fonduri europene. Bratovoeştiul are aproximativ 100 de tineri care au accesat fonduri europene în domeniul agriculturii“, povestește edilul.
Din Spania înapoi în Bratovoești
Continuă să ne spună povestea celor doi fraţi deveniţi eroi ai satului. Fraţi care au plecat peste hotare spre un nou destin. Acest drum al iniţierii pe care l-au parcurs cei doi i-a maturizat, i-a înzestrat cu mult curaj şi optimism şi i-a întors acasă pe pământurile bratovoeştilor. „Avem doi fraţi care au fost peste hotare, în Spania, şi acolo au învăţat foarte multe despre agricultură, iar acum doi ani s-au hotărât să se întorcă în România şi au venit la mine spunând că vor să facă un proiect european, că tot fac această cultură de căpşuni şi zmeură. După un an, au câştigat amândoi, unul a câştigat un proiect de 50.000 de euro, altul 40.000 de euro, iar acum pot să spun că sunt unii dintre tinerii care au progresat mult mai mult decât le cereau aceste proiecte. Acum au nişte culturi foarte frumoase, nişte investiţii foarte mari şi sunt un exemplu pentru tinerii din comună“, a continuat să ne povestească primarul.
Am pornit spre locul în care povestea capătă formă. Primarul ne ghidează de pe scaunul din dreapta al maşinii. Cunoşte bine drumul. Printre dunele de nisip se zăresc rânduri, rânduri de verde ornate cu mărgele roşii care parcă curg spre vale. Acestea sunt roadele muncii lor, zmeură coaptă şi gustoasă. Coborâm din maşină. Vrem să le vedem de aproape, să le simţim parfumul, gustul.
Aici îl întâlnim pe unul dintre fraţi, Cristian Dan, care îşi supraveghează cu ochi ageri plantaţia de zmeură. Totul este aranjat ca pe rafturile unei biblioteci. Ne întrebăm cât efort şi timp s-au investit aici. El a împrumutat din tehnicile de cultivare ale agricultorilor străini şi le-a adaptat pe pământurile bratovoeştilor.
Primii paşi sunt extrem de dificili, dar şi cei mai importanţi. Plantezi un soi, îl îngrijeşti, îl uzi, îl hrănești, i te dedici trup şi suflet. Dacă nu se prinde, îl arunci. Pui altul, nu se prinde, îl arunci. Nu e vreme să te plângi. Continui astfel, dacă te ţin puterile, spatele, nervii şi tălpile adidaşilor, până când soiul se prinde. „Am lucrat nouă ani în Spania şi în Portugalia. Am învăţat şi am adus aici tehnicile lor. Nu toate plantele se pot adapta. Încercăm să aducem tot mai multe soiuri. Aducem probe, vedem cum ne merge, apoi schimbăm. Doi ani am avut un alt soi, care nu a mers, iar anul acesta am schimbat. Acesta s-a prins, merge mult mai bine, se adaptează mai bine la clima asta“, ne povesteşte Cristian.
După eforturi înzecite, cea mai mare fericire este atunci când îţi vezi munca pe rafturile marilor magazine, aşa cum se întâmplă peste hotare, însă până acolo te loveşti iar de probleme. „Diferenţa între noi şi străinătate este piaţa de desfacere, ca să te ajute mai mult, cooperativele, magazinele care fac contracte. Aici nu există aşa ceva. Aici, cineva care cumpără zmeură de la noi cu 20 de lei o vinde mai departe cu 40. Nu o vindem noi direct. Sper, cu timpul, să fie mai bine, mai ales cu piaţa de desfacere“, ne spune tânărul agricultor.
Munca acestor tineri este apreciată de către toţi locuitorii comunei. „Pe noi ne bucură tinerii care se întorc şi mai ales cei care vor să vină să se implice în activitatea agricolă, iar noi le oferim tot sprijinul. Pot să vă spun că la nivel de comună s-au câştigat câteva milioane de euro prin aceşti tineri. O parte din banii pe care ei îi primesc se întorc către bugetul local, ei având sediile acelor PFA-uri sau societăţi pe raza localitaţii şi toate cotele de TVA şi o parte din impozite se întorc în comună. Noi sperăm să folosim banii care se întorc de la ei tot în interesul lor“, a declarat primarul comunei Bratovoeşti.
Cei doi fraţi au transformat munca, deloc uşoară, în pasiune şi într-o afacere de succes. Când eşti tânăr, singurul combustibil de care ai nevoie este ambiţia de a reuşi. Nu poţi obţine nimic serios şi de durată fără studiu, fără documentare, fără muncă.
Epilog
Cu lecţia învăţată părăsim pământurile bratovoeştilor. Pământuri pe care traiul devine din ce în ce mai greu, unde nisipul s-a infiltrat până şi în fântâni. În ciuda greutăţilor, satul pare că în fiecare dimineaţă îşi spală faţa în râul Jiu, ce curge neobosit la picioarele lui. Aici satul se spală de rele, iar apele repezi duc grijile undeva departe.
În urma noastră lăsăm un copil ce simte nisipul sub tălpile goale reuşind să marcheze un şut în poarta vecinului. El a câştigat. Noi zâmbim.
Beatrice Spătaru
