Actorul Marcel Iureş a fost provocat ieri, în cadrul ediţiei de Pământ a Festivalului Puppets Occupy Street, la un dialog purtat cu iubitorii de frumos, de poveşti ale copilăriei, de cuvinte, despre Arta trasului de sfori.
Întâlnirea s-a desfăşurat afară, ca întregul festival. Afară, în mijlocul oamenilor, în pulsul intens al oraşului, în tot ceea ce înseamnă larma lui, deoarece festivalul face pare din noi şi din ceea ce ne înconjoară zilnic.
„Mă bucur foarte mult că aţi răspuns invitaţiei noastre de a participa la această întâlnire. Pentru noi este a doua, pentru că şi anul trecut, în timpul festivalului Puppets Occupy Street, am avut surpriza şi bucuria să tragem împreună nişte sfori cu nimeni altcineva decât prietenul nostru Marcel Iureş, care s-a abonat la festivalul nostru. Ni s-a alăturat tot aşa, printr-o mare surpriză şi printr-o întâmplare fericită, şi Doina Ruşti, scriitor, care a susţinut în cadrul festivalului un atelier. Vom mai trage de sfori pentru că văd că ne cam ies lucrurile. Amfitrion şi de data aceasta este Marcel Iureş. Ne bucurăm foarte mult că, nu pot să spun că a coborât din sfere înalte, ne-a descoperit pur şi simplu tot venind pe acasa de patru ani încoace, la Teatrul “Colibri”“, a declarat Adriana Teodorescu, managerul Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri” din Craiova.
Actorul a luat pulsul oraşului în timpul celor două ediţii ale festivalului şi observă cum oamenii îl îndrăgesc din ce în ce mai mult, cum vor să facă parte din el.
„Felul acesta de dar, de cadou, pe care îl face festivalul poate spori exponenţial. Am băgat de seamă că de la un an la altul sunt mulţi oameni care vor să-şi aducă copiii în Craiova special să participe la festival, inclusiv la paradă. Toată lumea ştie când e parada, pe ce traseu se desfăşoară. Sunt nişte mişcări care fac bine tuturor. Mişcări în familie, mişcări în relaţia dintre generaţii, mişcări între trecători, între artişti, artişti care sunt formidabili pentru că foarte mulţi vin de departe, de foarte departe. Vin aşa cu un fel de sete de a sta împreună cu ceilalţi, de a comenta, de a face poze“, a spus actorul Marcel Iureş.
Bănia a fost mereu prosperă şi dornică de a aduce arta sub orice formă aproape de locuitori
„Eu cred ca oraşul o să ajungă să merite acest efort. Eu sunt născut la 40-50 km de acest oraş, dar am crescut aici, am făcut toate şcolile aici. A fost un oraş construit de oameni foarte bogaţi, extrem de ambiţioşi şi extrem de cumpătaţi, oameni cu foarte mare măsură. Dacă există clădiri de patrimoniu, eu zic european, cel puţin, e graţie acestor oameni, acestei clase de oameni care au investit cu foarte mare măsură şi extrem de eficient ceea ce ne defineşte astăzi. Încă există cartiere vechi în Craiova, există acest centru administrativ, voit acum, care dau marcă acestui oraş. Acest oraş avea teatru la 1950, avea o celebră şcoală de muzică, cinci cinematografe, câteva palate care erau dăruite copiilor, două licee gigantice, toate sunt cu nişte referinţe istorice profunde. Cât a mai rămas la ora acesta… Totuşi, avem ceva de făcut în continuare. Să le facem bine şi pe dinăuntru“, a povestit actorul.
În general, actorul tinde spre complexitate şi spre redescoperirea lui ca fiinţă umană în spaţiul artistic. Acesta trece prin diverse stadii de metamorfozare în care este obiectul propriei cercetări. Marcel Iureş găseşte fascinantă arta de a mânui o păpuşă. „Multă lume m-a întrebat: << Ce legătură ai matale cu păpuşile?>>. Am toate legăturile cu păpuşile şi cu oraşul! Chiar vreau să mai facem o piesă şi chiar să mă apuc şi eu să mânuiesc! Nu e o glumă, mie mi se pare o artă formidabilă ca grad de complexitate, are momente când trece dincolo de teatrul normal, cel cu oameni. Faptul că este fascinant mă ţine aproape de zona aceasta“, a spus acesta.
Remuneraţia nu este scopul final al actorului, al artistului
„Noi nu vorbim niciodată înainte de bani, vorbim despre ce putem face efectiv, vorba lui Dănilă Prepeleac: <<Banii vin ei, dacă o fi să fie!>>. Eu mă ghidez după replica celebră a domnului Ciulei, care spunea: <<Măi copii, dacă tot nu ne plătesc, hai să ne facem treaba la maxim, punem osul la maxim la treabă! >>. Pură plăcere! Acesta este şi motivul, şi argumentul, de fapt, pentru care spun mereu că arta nu are legătură cu statul, statul vrea să aibă legătură cu arta. Ea nu e condiţionată de absolut nimic, decât de nebunia din capul nostru, care poate să fie disperare, poate să fie entuziasm, orice, dar nu depinde niciodată de stat. Dacă mâine închide sala aia în care a înnobilat-o şi a adus-o la un nivel de rezonanţă şi de frumuseţe incredibil, ne mutăm aici, ne mutăm în Parcul Poporului, ne mutăm la dumneavostră acasă, în curte“, a declarat Marcel Iureş.
Beatrice Spătaru
