Agoniseala de o viaţă le-a fost pusă la pământ cu buldozerul. Erau şi înainte amărâţi, dar acum nu mai au nimic, decât praful sub picioare, cerul deasupra capului şi cei trei copii mărunţi, cărora li se înnoadă lacrimile în barbă. Au crezut până în ultima clipă că se va întâmpla o minune şi căsuţa lor, aşa sărăcăcioasă cum era, le va fi adăpost şi în această iarnă, şi poate mult timp de acum înainte. Nu a fost aşa şi acum stau cu ochii ațintiți către cer şi se întreabă unde să se ducă…
Asta a fost soarta familiei Ferariu (mama, tatăl şi cei trei copii, de 6, 9 şi 12 ani), care în prag de iarnă a rămas pe drumuri, fiindcă au fost executaţi silit de proprietarul terenului pe care părinţii lor au ridicat cu mulți ani în urmă casa. „Eu aveam patru ani când tata lucra la Banu Mărăcine şi a primit aici un lot ajutător. A ridicat o casă şi am crescut împreună cu fraţii mei aici. La rândul lor, fiecare şi-a făcut câte o casă şi de când ne ştim stăm aici. Numai că în ultimii ani lucrurile s-au schimbat, după ce s-a terminat cu IMMR-ul şi a venit RELOC. Nu ştiam atunci cum stă treaba cu terenurile, ale cui sunt, cum şi le-au împărţit, cine a cumpărat, că noi nu mai aveam drept la ele. Nu ne gândeam că după o viaţă de om poți fi alungat din casa ta ca un câine“, povesteşte bărbatul cu păr cărunt, Dumitru Ferariu, deţinătorul clădirii demolate, de pe Aleea 3 Drumul Apelor, ţinând un pui de pisic în braţe, în timp ce lacrimile-i curg pe obraz. În aceeaşi situaţie sunt încă alte trei familii, care au pierdut în instanţă lupta cu proprietarul terenului pe care şi-au ridicat casele. Şi casele lor vor fi rase de pe faţa pământului în perioada imediat următoare, când executorul judecătoresc va pune în practică hotărârea instanţei.
Primul evacuat de pe Aleea 3 Drumul Apelor
Vasăzică, câteva familii au primit în perioada comunistă pământ, ca lot ajutător. Şi-au făcut, în timp, case şi au locuit nederanjate şi neîntrebate de nimeni nimic, câteva zeci de ani. După ’89, lucrurile au luat o altă întorsătură, iar în ultimii ani proprietarul terenului, RELOC SA, şi-a cerut dreptul asupra terenului, peste 6.000 de mp. Nu l-a obţinut de bună voie, dar l-a câştigat în instanţă şi a trecut la executarea deţinătorilor imobilelor
Prima pe lista executorului judecătoresc a fost casa lui Dumitru Ferariu. La începutul săptămânii, jandarmi, poliţie şi utilaje au năvălit în curtea sărăcăcioasă şi au pus la pământ casa din chirpici şi cărămidă în care îşi duceau traiul cele cinci suflete. Lacrimi, disperare şi neputinţă, acesta este tabloul dramatic în care familia a privit îngenuncheată întregul prăpăd. „Doamnă, pe noi ne-au dat mai demult în judecată cei de la RELOC, că vor terenul. Parcă ar fi stat în loc de terenul ăsta! În cele din urmă au câştigat şi ne-au tot ameninţat că ne evacuează. Şi-au bătut joc de noi că ne-au spus că ne oferă bani, dar nişte sume… Unde să mă duc, când eu am adunat tot?! Ce să-mi cumpăr, când eu trăiesc cu toată familia din 2.000 de lei? Au zis că ne dau o cameră de cămin, să stăm 11 persoane în ea, ne consideră animale. Din primăvară ne tot trimit somaţii. Când a venit să ne execute, şi executorul Ivanovici s-a mirat de sărăcia noastră. Cu avocatul, Voiculescu, nici nu mai poţi discuta. Acum…“, spune Dumitru Fierariu şi priveşte în gol, strângând la piept puiul negru de mâţă.
Nu au apucat să strângă multe lucruri, iar animăluţele pe care le aveau pe lângă casă s-au împrăştiat hăituite. Au înnoptat prin vecini și s-au întors a doua zi cu sufletul frânt, cuprinzând cu privirea mormanul de moloz, jucăriile strivite de buldozer, gardul pus la pământ, porţile fluturate de vânt ca o cârpă şi fântâna pustie. În jurul lor s-au adunat, mieunând, doar pisicii. „Fiecare copil avea un pui de pisică. Acum au rămas ai nimănui, doar căţelul l-am luat. Stăm şi plângem, copiii nu mai merg la şcoală. Ce ne facem noi?“, întreabă cu disperarea soţia lui Dumitru. Scoate un leu din buzunar şi roagă o vecină să-i dea o pâine, pe care o rupe în bucăţi şi o împarte animalelor.
Vecinii ies repede să-i vadă. Şi ei vor avea aceeaşi soartă. „Toată partea asta de stradă, patru case, va fi demolată, ne evacuează“, afirmă o femeie bruneţică, cu glas tremurat.
Stau cu toţii în mijlocul drumului, înţepeniţi, ca şi cum nu găsesc o cale de ieşire.
Au fost toleraţi, nu este terenul lor
Îi pare rău, dar nu-i mai tolerează, fiindcă au întâietate interesele societăţii pe care o conduce, spune chiar preşedintele RELOC SA, Graţian Călin. „Cu aceste persoane am avut proces din 2012. Au fost toleraţi aici, fiindcă terenul este proprietatea societăţii. Am vrut la un moment dat să gajăm la bancă cu acest teren, care are peste 6.000 mp, şi banca ne-a spus pas, fiindcă este grevat de sarcini, adică sunt aceste construcţii pe el. Prin urmare, am vorbit cu deţinătorii imobilelor, care sunt construite fără autorizaţii, ilegal, şi chiar le-am făcut tot felul de oferte, în sensul că le-am oferit bani pe acele construcţii la nivelul pieţei, 100 eur/mp, sau invers, să ne ofere ei bani pe terenul pe care îl ocupă abuziv. Nu au vrut. Mă doare sufletul, dar societatea noastră nu este azil şi eu trebuie să plătesc cei 750 de angajaţi. I-am avertizat că vom merge în instanţă, acum s-a ajuns la final. Într-adevăr, urmează să fie evacuate şi alte familii. Ştiu că, în cazul uneia singure, instanţa a decis să le dăm o despăgubire de 90.000 de lei. Ce pot să fac pentru ei? Să nu le mai cer sumele pe care instanţa a hotărât că trebuie să ni le dea ei, ca despăgubire. Avem nevoie de acest teren, fiindcă intenţionez să-l gajez pentru o linie de credit. În concluzie, trebuie înţeles că acest teren nu a aparţinut niciodată persoanelor care au construit pe el“, a declarat, pentru GdS, Călin Graţian, preşedintele RELOC SA.
Și executorului judecătoresc i-a fost milă de ei
La rândul său, executorul judecătoresc din acest caz, Dragoş Ivanovici, spune că a dus la îndeplinire o dispoziţie dată de o instanţă de judecată şi încuviinţată de către creditor. „Familia respectivă a fost somată cu mult timp înainte, din luna aprilie a.c., dar nu s-a interesat. Am revenit cu somaţiile, am mers la faţa locului şi mi-au spus că nu intru eu acolo. Au fost chemaţi de către creditor, li s-au oferit bani pe acele imobile, dar au refuzat. Nu s-au conformat faţă de o dispoziţie a instanţelor. Este dreptul proprietarului să decidă şi, prin urmare, eu am fost angajat în acest sens. Şi mie mi-a fost milă de ei, le-am dus şi haine pentru cei mici, dar nu trebuie să amestecăm lucrurile“, a explicat Dragoş Ivanovici, executor judecătoresc.
