Un tânăr, de 31 de ani, din Târgu Jiu, bolnav din naştere de Parkinson, a uimit comunitatea din care face parte prin performanţele sale. Nicolae Dobrotă este absolvent al Facultăţii de Matematică, iar recent a devenit Master în matematică al Universităţii „Valahia“ din Târgovişte. Pentru Nicolae Dobrotă viaţa a fost de două ori mai grea, însă a reuşit să îşi învingă handicapul din naştere şi să se pregătească într-un domeniu în care puţini reuşesc. Mai mult decât atât, cu toate că îi este foarte greu să bea şi un pahar cu apă din cauza bolii care se manifestă printr-un tremur permanent, Nicolae Dobrotă a reuşit să obţină şi diploma de Master în matematică, la Universitatea care l-a primit la studii şi care le oferă tinerilor cu dizabilităţi şansa să poată să studieze.
Cea mai mare realizare este copilul
Cu toate că a absolvit una din cele mai grele facultăţi, Nicolae Dobrotă a declarat că nu studiile sunt principala sa realizare, ci faptul că a reuşit să îşi întemeieze o familie şi să aibă un copil. Este vorba de un băieţel care acum are trei ani şi trei luni şi merge la grădiniţă. Copilul este perfect sănătos, iar aceasta este cea mai mare bucurie a părinţilor Nicolae şi Isabela. Şi mama micuţului este chinuită de boală, fiind, de asemenea, persoană cu dizabilităţi. Şi Isabela este absolventă de Matematică, însă nu lucrează şi are grijă de copil. Nicolae Dobrotă este încadrat ca informatician la Centrul social „Christian“ din Târgu Jiu. Din păcate, a fost încadrat doar până pe 31 decembrie 2018, iar de la 1 ianuarie va fi nevoit să îşi caute un loc de muncă: legislaţia nu mai prevede postul de informatician la astfel de centre. Tânărul speră să fie angajat pentru a putea să îşi întreţină familia. Altfel, singurele venituri de care vor beneficia cei trei membri ai familiei Dobrotă vor fi indemnizaţiile acordate de stat şi alocaţia copilului.
Nicolae Dobrotă este singurul român care suferă de Parkinson din naştere
Nicolae Dobrotă este singurul român care suferă de Parkinson din naştere. „În momentul naşterii a avut loc o blocare, iar medicul nu a ştiut cum să reacţioneze şi am rămas aproximativ un minut blocat în uter. Până la urmă, din câte mi-a povestit mama mea, o asistentă cu experienţă a intrat în sala de operaţie şi a luat un instrument cu care m-a tras de picioruşe. Am avut craniu gelatinos până la vârsta de trei ani. Am purtat o cască. Copilăria a fost foarte grea, doarece până la vârsta de patru ani şi jumătate nu am stat în picioare, iar la cinci ani am început să stau în fund, iar la şase ani mi-au dat primii dinţi. În primele şase săptămâni de viaţă nu am avut acte, pentru că toată lumea spunea că nu o să trăiesc. Am avut şansă de la Dumnezeu să trăiesc. Am reuşit să merg de la vârsta de şapte ani. Am fost mereu la tratamente de recuperare. Boala se manifestă prin tremuratul membrelor superioare şi capului. Din această cauză, nu pot să fac lucruri mărunte, cum ar fi să beau un pahar cu apă sau să mănânc ciorbă. Mai am anumite stări de linişte şi boala nu se manifestă aşa de rău. Nu am putut să urmez o şcoală normală, cu toate că, din punct de vedere intelectual, aş fi putut să fac faţă. Nu am putut să mă integrez. Am făcut primele clase la Şcoala Specială, după care am urmat o şcoală profesională tot în cadrul aceleiaşi unităţi. Am urmat, apoi, liceul şi am susţinut examenul de bacalaureat pe care l-am luat cu brio. În urma examenului, m-am înscris la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii «Valahia» din Târgovişte. Am terminat şi facultatea, şi masterul cu 9“, a povestit Nicolae Dobrotă. Acesta este şi președinte al Asociației de luptă împotriva bolii Parkinson Oltenia
