În ultima zi de colindat prin satele Doljului pentru a împărţi cadouri din partea Fundaţiei Gazeta de Sud, cu sprijinul Top Gel, Ruris şi Exflor, redactorii GdS au ajuns pe uliţe unde până şi sania lui Moş Crăciun se împotmoleşte în nămol, iar timpul pare că a rămas şi el înţepenit.
Sunt cinci kilometri de făcut urcuş, pe uliţe, din Predeşti până în Predeştii Mici. Nu e frig, dar în Predeştii Mici ne pătrunde în oase vântul. Şuieră în voie în spaţiul deschis. Acolo unde ajungem, sunt doar două case într-un colţ de deal în care să se mai împiedice. În sat mai sunt doar trei-patru familii cu totul. Abia reuşim să facem paşi prin nămolul adânc. Ne înconjoară şapte – opt câini.
Fetiţe care visează doar la o păpuşă
Vedem într-un ţarc trei fete micuţe, îmbrăcate doar în hanorace. Aflăm de la mamă că se duceau să facă treabă la vite. Părinţii trăiesc din creşterea animalelor, iar fetele mai dau o mână de ajutor. Mai merg şi la şcoală, în Predeşti, dar nu tot timpul. Fetiţele aleargă vesele spre noi, murdare de nămol pe haine. Îşi spun numele zâmbind: Lorena, Mirela şi Cătălina. Cea mai mică are cinci ani. Au şi doi fraţi mai mari, de 14 şi 16 ani, pe care nu îi găsim acasă.
Plasele cu cadouri sunt grele, dar fetele vor să le ţină ele. Dacă le-ar pune jos, s-ar umple de nămol. Ne spun în cor că îşi doresc păpuşi de la Moş Crăciun. Cât timp vorbim, micuţele mai strâng, din când în când, în braţe, câte un căţel.
Lângă casa lor, mai locuiesc trei copii. Cel mai mic are doar nouă luni. Fetele mai mari, Florentina şi Ionela, îşi doresc şi ele câte o păpuşă.
Viaţa într-un container
Ajungem şi în satul Predeşti, la câteva case. La una dintre ele, nu găsim pe nimeni, dar ne atrage atenţia uşa cu decoraţiuni decupate din hârtie albă. Se vede mâna unui copil în tăieturile nesigure. Ne cade privirea şi pe un brad desenat pe o foaie, lângă unul artificial, micuţ. Ne gândim că, uneori, sărăcia colibei ascunde bogăţii pe care oamenii nu le cuprind.
Pe altă uliţă, îl salutăm pe Alex. Are 13 ani şi nu mai poate merge. Aflăm că a fost un copil sănătos la naştere, dar a rămas paralizat după botez. „A răcit urât şi a făcut o meningită sau ceva de genul acesta… apoi a rămas aşa“, ne spune asistentul social.
Alţi copii ne întâmpină bucuroşi în faţa unei curţi dezolante. Îi întrebăm şi pe ei ce îşi doresc să le aducă Moş Crăciun. De data aceasta, o copilă ne spune doar „bomboane“. Le căutăm în plasă şi i le punem în braţe. „Uite, pentru că ai fost cuminte, Moş Crăciun ne-a trimis cu bomboane“.
Întâlnim şi patru fraţi care trăiesc într-un container dat de primărie. Casa stă să cadă. În container e frig, sunt două paturi, iar două fete gemene sunt învelite în plăpumi. În patul din spate vedem doar un smoc de păr al fratelui mai mic. Sora mai mare ne întâmpină într-un halat. Copilele primesc darurile tăcute. Închidem uşa containerului repede, ca să nu intre frigul.
Copii părăsiţi de mame în Scăeşti
În Scăeşti, aproape jumătate dintre copiii la care ajungem sunt părăsiţi de mame. Le întindem pachetele cu cadouri unor fete de 12-13 ani care ne mulţumesc cu glas scăzut. În timp ce prichindeii de doi – trei anişori încă ne mai întâmpină cu zâmbete luminoase, în ochii celor mai mari a ajuns umbra.
Facem popas şi la o familie cu şase copii. Cel mai mic dintre ei are un an şi patru luni, iar fata cea mare are 12 ani. Câţiva dintre micuţi au ieşit în şosete. Ne spun că vor dulciuri. Le dăm pachetele şi le spunem să le deschidă, să vadă ce dulciuri le-a trimis Moşul. Ne mulţumesc şi ne urează Sărbători Fericite.
Plecăm cu gândul la unul dintre copilaşii întâlniţi, care abia vorbea, dar şi-a luat la revedere urându-ne şi el „felişite“.
