Este trecut de ora 12.00, Ordonanţa militară nr. 3 a intrat în vigoare. De astăzi (ieri- n.r.), vârstnicii nu mai au voie să iasă din casă decât între orele 11.00-13.00. Noi, ceilalţi, doar dacă mergem la muncă, să ne cumpărăm cele necesare, să donăm sânge sau pentru urgenţe medicale.
Oraşul este pustiu, străzile nu mai sunt însufleţite de vânzoleala zilnică. Ici-colo vezi o persoană care trece grăbită. Grădinile publice sunt răscolite de vânt. La intersecţii au apărut echipajele de poliţie şi jandarmi. Doar maşinile mai străbat bulevardele şi străzile, dar şi numărul acestora este redus.
Autobuze aproape goale pleacă greoi din staţii. Puţini oameni, unii tineri, alţii vârsnici, mai aşteaptă acum mijloacele de transport în comun. Magazinele şi-au tras obloanele, doar cele alimentare, farmaciile şi alte câteva mai au program. „Aglomeraţie” mai este doar în pieţe, la marketuri şi magazinele de cartier.
Piaţa Centrală a Craiovei, ora 12.30, în staţia RAT din faţa pieţei sunt cinci persoane. Autobuzele vin şi pleacă, oameni cu una-două plase se strecoară pe lângă blocuri şi se fac nevăzuţi. Încă de la intrare te întâmpină aşezate pe jos nişte vechituri, vândute la second hand.
Trei persoane de etnie le „pândesc” de la distanţă, dar clienţii nu apar. Piaţa este mult mai animată, ce-i drept lume mai puţină decât în mod obişnuit, dar oamenii sunt prezenţi. În faţa unui magazin, pe mese stau înşiraţi cozonaci, checuri şi prăjituri. Vânzătoarea trage dintr-o ţigară, cu capul scos pe jumătate pe uşă. Câţiva contribuabili zgâlţâie uşa Direcţiei de taxe şi Impozite.
Lume de tot felul şi de toate vârstele, chiar şi persoane trecute de 65 de ani. Unităţile care vând carne şi produse din carne sunt cele mai frecventate. Cumpărătorii aşteaptă la rând, discută cu vânzătoarele care nici măcar nu au mască de protecţie. Fiecare încearcă să-şi aleagă din ochi, de după tejghea, marfa pe care să o cumpere. Un sfert din cei aflaţi în piaţă sunt vârstnici, unii trecuţi bine de cei 65 de ani. Deşi,vârstnicii nu mai au voie să iasă din casă decât în intervalul 11.00-13.00. O întreb pe o doamnă care tocmai iese pe uşa unui magazin:
„De ce aţi ieşit din casă, nu vă este teamă?”
„Nu, nu”, răspunde femeia cu părul alb.
„Trebuia să-mi cumpăr ceva”, mai spune aceasta, strângând în mâini un pachet.
În magazin, o altă doamnă în vârstă caută conserve şi paste.
„Caut ceva de post, să le am acolo. Ei (autorităţile – n.r.) ce vor, să stăm să murim?! Au dat ordonanţă, uite, am ieşit între orele spuse de ei, să-mi cumpăr mâncare”,
replică femeia, care nu-şi ia ochii de la raftul cu paste.
„Dar baterii aveţi?”,
întreabă un bărbat între două vârste.
„Am ieşit în intervalul prevăzut, ca să nu fie problemă”
Nici hala de legume nu duce lipsă de clienţi. Într-adevăr, numărul cumpărătorilor este redus. Oamenii trec de la o masă la alta, să aleagă, să cumpere cele necesare. Printre ei vârstnici rezimaţi în baston, pensionari care trag după ei cărucioare încărcate cu te miri ce produse. Alţii folosesc hala ca pe o cale de tranzit. Dacă-i întrebi de ce au ieşit, dacă nu le este teamă că se pot infecta sau îşi pot îmbolnăvi familia, se uită buimaci.
„Fugi, domne, de aici!“
Doi bărbaţi de etnie romă se apropie ţanţoşi şi puşi pe harţă.
„Da ce faci tu aci, poze? Ce întrebi lumea, să stea acasă? Du-te tu acasă! Ce, eşti de la poliţie? Mai lăsaţi-ne cu prostiile voastre. Du-te dracu“ de aci…!”,
şi înjură amândoi fără jenă, după care intră într-un magazin alimentar.
Un bătrân cu părul alb, cu mască de protecţie şi cu o căciulă îndesată până deasupra ochilor trece bombănind.
„De asta nu ne mai ajută nici Dumnezeu”.
Altul merge agale, rezimat într-un baston, cu haina descheiată la piept. Nu pare că ar intenţiona să se aprovizioneze cu ceva, poate este doar în trecere prin piaţă.
Printre tarabele părăsite şi terasele reduse la tăcere, un bărbat încărcat cu două plase se îndreaptă către hala de legume. Îl întreb dacă ştie de ordonanţă, ce prevede aceasta şi cum vede starea de pandemie.
„Am urmărit la televizor şi ştiu ce au zis. Noi, vârstnicii, să stăm mai mult în casă. Nu pot să nu ies la cumpărături, m-a trimis doamna mea să cumpăr cele necesare. Am căutat nişte peşte. Am ieşit în intervalul prevăzut, ca să nu fie problemă. Acum să iau nişte fructe şi să plec. Ne adaptăm, numai să fie bine“,
răspunde bărbatul, care pare că a înţeles corect actuala situaţie.
În spate se aude vocea unui alt bărbat. Acesta stă în faţa unei terase împreună cu o femeie şi-l întreabă pe băiatul de la grătar:
„Dacă vă comand nişte mici şi vin să-i iau mai târziu, cam cât durează?“.
Privind încă o dată cuprinsul pieţei, îţi dai seama că puţini sunt cei care s-au încumetat să iasă din casă şi să piardă timpul prin magazine sau în faţa tarabelor. Toţi sunt tăcuţi şi grăbiţi, rar poţi să vezi un gură-cască.
S-a mai temperat furia cumpărăturilor la market
În faţa unui market este linişte. Poţi ghici fluxul cumpărătorilor după uşile care se deschid rar, când iese o persoană sau intră. Nici urmă de vârstnici. Totuşi, sunt şi persoane care stau de vorbă, uitând de timp şi de situaţie. O angajată şterge de zor mânerele cărucioarelor. Parcarea este mai mult goală. Furia cumpărăturilor este temperată de teamă, de interdicţii. Cu siguranţă, mulţi craioveni au cumpărat mai mult decât necesarul zilnic. În plus, mai au şi varianta magazinelor din vecinătatea locuinţei.
