Se spune că un câine este pregătit oricând să îşi dea viaţa pentru un om, iar acest lucru a fost dovedit de şase câini salvatori din Craiova, care au mers în oraşul Hatai din Turcia pentru a căuta supravieţuitori după devastatorul cutremur. Flash, Kika, Oscar, Athos, Willow, şi Nera, alături de stăpânii lor Liviu Ionescu, Mădălin Ion, Carmen Popescu, Oana Marica, Adriana Grigore, Cosmin Rădulescu, dar şi de şeful ISU Dolj, Bogdan Vlăduţoiu, şi de Radu Marin, coordonator operaţiuni speciale, au muncit zi şi noapte pentru a scoate de sub dărâmături supravieţuitori. Împreună au reuşit să găsească patru oameni cărora le-au redat viaţa.
Ambasadorul Turciei a venit personal să le mulţumească
Momente emoţionante, luni, în Piaţa Mihai Viteazul din Craiova. Echipa formată din opt oameni şi şase câini din Dolj, care a participat la salvarea victimelor cutremurului din Turcia, s-a întors acasă şi a fost premiată simbolic de autorităţile locale. Fără nicio susţinere de la statul român, dar mânaţi de compasiune şi de dorinţa de a reda speranţa acolo unde se mai putea, întreaga echipă a reuşit să scoată de sub dărâmături şi să salveze patru persoane. Cifra poate părea mică, însă după câteva zile de când avusese loc cutremurul, fiecare salvare se poate numi o minune înfăptuită cu ajutor căţeilor.
Invitatul de seamă a fost ambasadorul Turciei în România, Özgür Kıvanç Altan, care a ţinut să mulţumească personal membrilor echipei, i-a îmbrăţişat şi le-a transmis că va fi mereu recunoscător pentru ceea ce au făcut în Turcia. „Sunt noul ambasador al Turciei în România. Înainte să vin în România, în Turcia mi se spunea că românii sunt minunaţi şi că voi vedea acest lucru când voi ajunge. În cele trei săptămâni de când sunt ambasador nu am apucat să văd foarte mult din România, în schimb am întâlnit foarte mulţi români. Am văzut, de asemenea, cât de mult au ajutat ţara noastră. Nu voi uita asta niciodată. Vreau să mulţumesc întregii echipe pentru ceea ce a făcut pentru ţara noastră“, a spus ambasadorul.
Nicio susţinere de la statul român
Liviu Ionescu, preşedintele Centrului Naţional de Educare Canină şi membru în echipa de salvare, a spus că statul român nu le-a oefrit niciun ajutor în această misiune.
„Mi-ar plăcea să cred că acesta este un episod peste care vom trece uşor. Munca acestor căţei a fost una de nedescris. Vă spun sincer că ne-am bazat pe ei în acele momente care nu pot fi povestite. Însă, noi trebuie să reuşim să depăşim această experienţă şi să continuăm să ne antrenăm. Însă, aş vrea să trag un semnal de alarmă. Centrul Naţional de Educare Canină este printre puţinele ONG-uri care au plecat în Turcia nefiind susţinute de către stat. Am plecat sub umbrela Asociaţiei Chinologice Române şi a Federaţiei Chinologice Internaţionale.
Am mers acolo cu maşinile noastre, cu echipamentul nostru, cu tot ceea ce înseamnă logistica necesară pentru a face faţă trei zile şi trei nopţi, adică zeci de ore de căutare. Am avut suportul extraordinar al Jandarmeriei din Turcia. Faptul că oamenii de acolo ne îmbrăţişau, faptul că ne zâmbeau, asta ne-a crescut moralul şi dorinţa de a ajuta şi de a găsi suprvieţuitori“, a spus acesta.
Autorităţile locale stau bine la capitolul mulţumiri
După întreaga activitate pe care echipa din cadrul Centrului Naţional de Educare Canină a avut-o în Turcia, autorităţile locale au organizat un eveniment de premiere a tuturor membrilor. Aceştia au primit, de la Instituţia Prefectului şi de la Consiliul Judeţean Dolj, diplome sub formă de plachete, flori, iar căţeii au primit medalii.
Cuvintele de laudă şi mulţumirile au curs în valuri în timpul discursului fiecărui om chemat să vorbească la prezidiu. Practic, susţinere zero, laude, mulţumiri şi diplome cât curprinde. Autorităţile locale prezente la premiere au fost viceprimarul Craiovei Aurelia Filip, preşedintele CJ Dolj Cosmin Vasile şi prefectul de Dolj – Dan Diaconu, acesta din urmă fiind foarte fidel hârtiei pe care avea scris tot ceea ce trebuia să spună.
Una dintre salvatoare: „Nu am să uit niciodată dorinţa şi cererea de ajutor din privirile oamenilor“
O tânără din echipa de salvatori, Oana Marica, a mers în Turcia fără ezitare, alături de câinele ei Athos, un ciobănesc alb elveţian, cu care se antrenează de patru ani şi jumătate. Oana spune că experienţa trăită acolo nu o va uita niciodată. „În mod clar, nu ai cum să fii pregătit să vezi ce am văzut noi acolo. Dar oamenii au fost foarte buni, săritori, solidari. Aatitudinea lor ne dădea mereu impulsul de a continua să căutăm şi să nu ne lăsăm afectaţi de ceea ce vedeam în jurul nostru. Cel mai şocant pentru mine a fost să văd cum dintr-un oraş atât de mare aproape că nu a mai rămas nimic în picioare. Asta era imaginea de ansamblu pe care o vedeai.
Nu am să uit niciodată dorinţa şi cererea de ajutor din privirile oamenilor. Când a fost scoasă o persoană în viaţă, pe care au găsit-o câinii, a fost cel mai emoţionant moment trăit de mine. După ce înainte fusese linişte completă, pentru că ei respectau foarte bine indicaţiile autorităţilor, astfel încât să uşureze munca depusă de câini, au urmat aplauze şi bucurie. A fost un sentiment uimitor. În prima zi când am ajuns mi-a fost puţin teamă, fiindcă nu avusesem niciodată tangenţă cu o astfel de experienţă. Erau acolo utilaje foarte mari, care lucrau fără încetare, exista mereu pericolul să se mai prăbuşească ceva. Apoi, am reuşit să lăsăm orice teamă deoparte şi să ne concentrăm foarte bine pe ceea ce aveam de făcut“, a povestit Oana Marica.
„Unitatea dintre oameni poate învinge orice obstacol“
Dincolo de imaginea dezastrului, de poveştile cutremurătoare pe care le-a aflat, dar şi de durerea din jur, Oana spune că cea mai importantă lecţie învăţată în Hatai (Turcia) este solidaritatea şi unitatea dintre oameni. „Am dormit în corturi, în baza Jandarmeriei din Hatai. Am avut saci de dormit, pături, tot ceea ce era nevoie. Câinii au dormit într-o dubă mare, unde erau protejaţi.
Erau foarte mulţi voluntari, atât civili cât şi militari. Pot spune că din punct de vedere al hranei şi a ceea ce oamenii mai aveau nevoie nu lipsea nimic. Toată lumea dormea în corturi, însă au fost trimise pături, alte obiecte necesare, chiar şi mici sobe cu care să se încălzească. Cred că cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o din experienţa aceasta este aceea că unitatea dintre oameni poate învinge orice obstacol. Am văzut că dacă există ajutor reciproc între oameni, lucrurile se pot reclădi oricând. Toţi oamenii erau buni, cu inima deschisă, iar acest lucru simţeam că ne unge pe inimă“, a mai spus Oana Marica.
Citește și: Oltenia stă prost la asigurările pentru locuinţe împotriva dezastrelor naturale
