Craiova îşi lărgeşte portofoliul de experimente menite să îmbogăţească estetica urbană cu o nouă idee stranie. După naiadele lacustre, rădăcinile de chiparoşi colorate curcubeic, statuile de lemn cu tematică horror din Botanică sau fântâna-răzătoare care n-a apucat să vadă picătură de apă, o nouă apariţie năuceşte craiovenii. Gardul îmbrăcat în plastic din… parc.
Gard îmbrăcat în plastic în parc natural, monument istoric
Ştiţi bancul acela cu mârţoaga dusă la târg pentru a fi făcută de ruşine, prin comparaţie cu ceilalţi cai? Cam la asta ne-a dus gândul şi pe noi gardul de beton de la intrarea dinspre cimitirul Ungureni îmbrăcat “regeşte” în plastic.
Un întreg covor de plastic atârnat pe gard, într-un parc natural plin de copaci şi iarbă, monument istoric. Dacă betonului i-o fi fost ruşine să coexiste cu verdele naturii, iată, s-a găsit soluţia! Să-l înveleşti în nişte straie de plastic care imită frunzele ca să fie mai integrat în peisaj. O fi rămas prea multă verdeaţă artificială de la grota proaspăt amenajată pentru papagali şi oamenii n-au vrut să facă risipă?
Dar Ministerul Culturii oare ce părere are despre cea mai nouă idee de “înfrumuseţare” a Parcului Nicolae Romanescu, monument istoric? Conform legii, intervenţiile asupra monumentelor istorice ar trebui făcute „cu avizul şi cu specialişti sau experţi atestaţi, sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţiona”l. Dar Primăria Craiova ne-a transmis că „Nu este nevoie de autorizație sau aviz pentru situația expusă de dumneavoastră.”
„Kitsch” ce-a mai apărut în urbe
Cu sau fără aviz, locuitorii Craiovei s-au trezit peste noapte cu încă un experiment menit să reînvie discuţia despre ce e frumos şi ce e kitsch. Un gard îmbrăcat în plastic într-un parc natural. Dar şi urâtul are estetica sa, nu? Cine suntem noi să criticăm gusturile unuia sau altuia? Dar când gusturile altora se răsfrâng asupra unui oraş locuit de aproape 300.000 de oameni, îţi vine să te întrebi dacă e normal să înghită craiovenii orice fel de experiment de “estetică” urbană moşit de cei care se află în fruntea oraşului. Mâine ce vom mai descoperi? Poate vreun peşte de sticlă – dintre aceia care şedeau pe mileurile de pe TV în anii comunismului – va deveni atracţia lacului.
Estetica urâtului
Într-un interviu din anii trecuţi, primarul Craiovei spunea că pierde nopţile pe Pinterest sau pe diverse site-uri pentru a găsi inspiraţie şi idei pentru înfrumuseţarea urbei. Toată aprecierea pentru acest scop, dar n-ar fi mai bine să lăsam experţii în peisagistică să vină nişte proiecte unitare şi bazate pe nişte studii în domeniu decât să împopoţonăm oraşul fără noimă?
S-a umplut Craiova de statui puse în sensuri giratorii, de briz-brizuri presărate ici şi colo. Şi când credeam că pornirile estetice s-au mai temperat şi intră pe făgaşul unei perspective mai clare, apare ameninţarea plasticului în plin cadru natural.
Dacă plasticul a ajuns să invadeze un monument istoric precum Parcul Nicolae Romanescu, să nu ne mirăm când va fi inaugurat primul parc creat 100% din plastic. Inovativ, original, o nouă posibilă atracţie turistică. Până la urmă, plasticul rămâne verde şi iarna, ne vom putea lăuda cu primul parc veşnic verde.
Ce spune legea
Conform Legii nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, există nişte condiţii stricte care trebuie îndeplinite atunci când au loc intervenţii asupra unui monument istoric, aşa cum este şi Parcul Nicolae Romanescu. Intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice includ “toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice”. Printre intervenţii sunt menţionate şi amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice, amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.
Şi intervențiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecție a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Toate intervenţiile ar trebui făcute cu specialişti şi experţi atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Însă, cum legea este la interpretarea cititorului, Primăria spune că situaţia gardului îmbrăcat în plastic nu se încadrează în lista de intervenţii expuse mai sus. Am solicitat şi un punct de vedere din partea Ministerului şi vom reveni când vom avea un răspuns.
Citeşte şi: Spiritul unui oraş, rătăcit printre lalele şi lemn sculptat
