Diana trăieşte de două ori suferinţa prin care trece un părinte după ce află că are un copil cu autism. Are gemeni, care în urmă cu câțiva ani, amândoi au fost diagnosticaţi cu autism. A aflat pur și simplu de la o altă mămică din parc, apoi medicii i-au confirmat cumplitul diagnostic: tulburare de spectru autist retard pshio-motor. De atunci, a trebuit să se lupte nu numai cu lipsa ajutorului de specialitate, dar mai ales cu lipsa de înţelegere a oamenilor. Loviturile nu s-au oprit aici, tatăl gemenilor i-a abandonat. Aşa a rămas singură, fără un venit, fără un sprijin şi cu doi copii cu autism şi retard sever.
Despe Elis şi Luca am scris în câteva rânduri în GdS, sperând că într-o zi minunea recuperării se va întâmpla. Dar autismul nu este o boală, operezi, iei medicamente, pansezi și trece. Nu, autismul este ca o repetabilă povară.
Înainte de sărbători Diana mi-a scris din nouă, un strigăt de ajutor, un strigăt de disperare. Îi este rușine să mai ceară, dar numai așa mai poate continua lupta pentru recuperarea micuților.
“Va scriu cu rugămintea să ne ajutați și de data aceasta cu o postare. Povestea noastră o știți. Autismul e atât de mare încât nu se știe niciodată ce îți aduce ziua de mâine. Avem nevoie de oameni buni, oameni care să-mi ajute copiii. Băieții mei au nevoie în continuare de terapie. Ei sunt tot nonverbali și din ce în ce parcă e tot mai greu, pentru ca ei capătă alte și alte manii. Îmi este rușine să cer mereu. Din păcate unul din ei este mai agresiv, se lovește singur când nu-i dai sau nu faci cum vrea el. Sunt din ce în ce mai multe probleme. De exemplu, apar durerile de măsele. Nici nu îndrăznesc să-i duc la un dentist, nu ar sta, nu ar înțelege, nu ar deschide gura. Cred că nici un doctor nu s-ar baga.Trebuie, probabil, sa merg la București ,pentru a le face anestezie totală și a putea lucra cariile. E foarte greu…sunt situații când copilul meu nici consultat nu este, dar i se da tratament. Dacă este răcit, de exemplu, nu vrea să deschidă gura, nu poți să-l consulți pentru că are și o forța foarte mare. Sunt multe situații de genul acesta.Repet și îmi mențin părerea:nimic nu mi se pare mai grav, mai rău, mai nu știu cum să definesc decât să duci o luptă așa…să trăiești cu un copil (doi în cazul meu) cu autism. În cazul lor, nu-l văd și nu-l simt recuperabil nici 20% . Comportamentul…. urla, se bat singuri. Oamenii poate ne judecă, e dureros”, încheie Diana.
Ea spune că merge în continuare cu băieții la un centru pentru recuperare.
Povestea lui Elis și Luca
Din primele luni de viaţă, Diana Botez şi-a dat seama că cei doi gemeni sunt diferiţi faţă de alţi copii. A pus asta pe seama faptului că s-au născut prematur. Bâlbele medicilor au bulversat-o şi mai mult, deşi vedea de la o zi la alta că cei doi băieţi nu se joacă cu jucăriile, refuză orice schimbare, nu dorm, plâng tot timpul, au un comportament anormal pentru vârsta lor. Nu i-a spus nimeni nimic, a aflat pur şi simplu de la o altă mămică din parc. Verdictul a venit ca un trăsnet: autism. Investigaţiile i-au adâncit şi mai mult temerile mamei, când medicii au scris negru pe alb, tulburare de spectru autist retard pshio-motor. Loviturile vieţii nu s-au oprit aici, tatăl gemenilor a abandonat lupta pentru recuperarea micuţilor, părăsind-o. Aşa a rămas singură, fără un venit, fără un sprijin şi cu doi copii cu autism şi retard sever.
Aşa sună povestea Dianei, o tânără mamă din Slatina care luptă pentru recuperarea copiilor ei, diagnosticaţi cu autism. În realitate, crucea pe care o duce mama este o povară covârşitoare pe care cu greu o poate duce un om. Viaţa ei a devenit un coşmar imediat după venirea pe lume a celor doi gemeni Elis şi Luca, doi băieţi cu chip de înger. S-au grăbit să vină pe lume mai devreme, dar nimic nu avea să prevestească ce va urma.Căutările au continuat, întrebările nu au contenit să curgă, dar răspunsul nu a venit. Diana era prinsă ca într-o capcană, avea doi copii „speciali”şi nici un ajutor. 24 de ore din 24 trebuia să fie prezentă lângă băieţi. Spune că „nu-şi permite” nici măcar să se îmbolnăvească, fiindcă băieţii ar rămâne fără un suport moral, fără un sprijin fizic.
Tatăl i-a părăsit
Pe Diana viaţa a forţat-o să conştientizeze că are o problemă majoră şi că va fi prinsă pentru totdeauna. Nu a fost însă suficient, a mai primit încă o lovitură, tatăl celor doi gemeni a părăsit-o. A plecat pur şi simplu sub pretextul că vrea să-şi refacă viaţa.
„Tatăl ne-a părăsit pentru că erau copiii bolnavi. El era singurul care muncea şi depindeam de el. Mi-a spus că el trebuie să se pună pe primul loc, să fac eu pe mama eroină, să mă descurc. Iniţial ne-a părăsit vreo cinci luni. L-am sunat, i-am explicat şi a fost de acord să se întoarcă. Am plecat împreună în Spania, eu am rămas acolo cu băieţii la sora lui, el a plecat să muncească în Anglia. În Spania, gemenii au fost acceptaţi la grădiniţă ceea ce în România se întâmplă mai greu. Aveam şansa să-i integrez în colectivitate. În preajma sărbătorilor de iarnă, în 2020 mi-a spus să mă întorc în ţară pentru că urmează să ne ia cu el în Anglia. Urma să găsim de muncă şi să ne ocupăm de terapia copiilor. Mă liniştea, îmi promitea că va fi bine.Ulterior, chiar de sărbători m-a sunat şi mi-a spus că s-a îndrăgostit, că are o altă viaţă şi că mai devreme sau mai târziu el ar fi plecat. Aşa am rămas singură să lupt pentru copiii mei. Micuţii au nevoie de ore întregi de terapie, iar costurile sunt mult peste posibilităţile mele. Este greu să se facă terapie cu ei. Sunt doi băieţi într-o continuă mişcare. Îi deranjează sunetele, dacă încerc să vorbesc cu ei, îşi astupă urechile şi plâng. Ei nu se joacă cu alţi copii, îi resping. Nu-i acceptă lângă ei. Nu se joacă nici ei între ei. Mi s-a spus că au nevoie de 4 ore pe zi de terapie şi asta ar costa 4.000 de lei pe săptămână. Eu nu am aceste sume, sunt singură şi nu ştiu cum să mă descurc”, povestea Diana cu câțiva ani în urmă.
Luca şi Elis au nevoie de ajutor
Diana încearcă să strângă sumele necesare orelor de terapie din formularul 230, prin redirecţionarea celor 3,5% din impozitul pe profit, iar firmele 20% . Aşadar, oricine doreşte să contribuie la recuperarea celor doi băieţei poate completa formularul.
De asemenea, orice donaţie poate ajuta enorm. Cine are posibilitatea este rugat să doneze în contul
IBAN RO28 RZBR 0000 0600 2247 3625, titular Botez Diana sau https://helpautism.ro/formular230/RO44BACX0000000843775559
