Valorificarea producţiei, depozitarea şi colectarea ei sunt probleme mai grele pentru agricultorii doljeni decât munca pământului. La fel cred şi autorităţile, care spun că în 2018 s-au făcut paşi mici, dar importanţi pentru soluţionarea acestora. Care sunt aceştia şi care sunt proiectele pentru 2019 aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat Adrian Popa, directorul Direcţiei pentru Agricultură Dolj.
Gazeta de Sud: La începutul acestui an spuneaţi că speraţi ca în 2018 agricultura doljeană să facă pasul spre normalitate. A fost făcut acest pas în anul ce tocmai se încheie?
Adrian Popa: Pasul spre normalitate a fost făcut, dar este foarte mic, din păcate. (…) Începutul acesta la noi va mai dura pentru că sunt foarte multe lucruri de pus la punct în ceea ce priveşte spaţiile de depozitare şi circuitul produselor pe care le producem. Ca producţie, în 2018 Dumnezeu a fost cu noi. Am avut producţii foarte bune la absolut toate culturile. Din punct de vedere al fermierului mare, lucrurile au stat bine şi în ceea ce priveşte subvenţiile de la stat, care au venit la timp. (…) Sunt însă două aspecte în ceea ce priveşte relaţia Direcţia Agricolă – fermier. Dacă la marii fermieri relaţia este mai mult de raportare, de îndrumare pentru că au putere financiară, au specialişti şi logistică şi îşi pot duce la bun sfârşit afacerea, la micii fermieri, la legumicultori, situaţia este mai complicată şi, din acest motiv, ne-am îndreptat atenţia către ei. (…) Dacă în 2017 am avut 500-600 de beneficiari ai Programului Tomata, în 2018 au fost 1.600 de beneficiari, iar în 2019 numărul lor va creşte. De asemenea, dacă în 2017 aveam în Dolj trei cooperative, în 2018 avem 24.
GdS: Cum de s-a ajuns la o cifră atât de mare?
A.P.: Ultimele zece au fost formate recent întrucât, printr-un program al Ministerului Agriculturii, există o sesiune de proiecte pentru procurarea unor abatoare mobile, care să dea posibilitatea crescătorilor de animale să îşi desfacă produsele şi să nu mai fie la mâna marilor abatoare sau a samsarilor. Am depus în sistem opt proiecte pentru abatoare, care vor fi dispersate în tot judeţul Dolj. Abatoarele sunt de ultimă generaţie, iar acolo se vor sacrifica bovine, ovine, caprine şi porcine în condiţii igienice. Nu vom mai vedea animale sacrificate la colţ de stradă sau la marginea drumului, în târguri şi în pieţe.
Primul abator mobil din Dolj va fi la Giurgiţa
GdS: Când se vor concretiza aceste proiecte?
A.P.: Proiectele au fost depuse pe AFIR, pentru localităţile Dăbuleni, Poiana Mare, Desa, Bulzeşti, Coţofenii din Faţă, Valea Stanciului, Mârşani, Sadova, avem tot judeţul prins în acest program şi ar fi un pas înainte în ceea ce priveşte zootehnia. Nu este posibil ca o cooperativă din Dolj care deţine 20.000 de animale să nu aibă unde să îşi valorifice carnea pentru că nu au posibilităţi. Din acest motiv, primul abator va fi la Giurgiţa, unde se află această cooperativă. În acest abator, fermierii vor putea să îşi sacrifice animalele şi să îşi vândă carnea oriunde în Europa.
GdS: Când va ajunge în Giurgiţa acest abator?
A.P.: Până în Paşte, el va fi funcţional.
GdS: Care este valoarea unui astfel de abator?
A.P.: 55.000 de euro, din care 70 la sută fonduri europene. (…)
Produse tradiţionale în Dolj
GdS: Cât priveşte produsele tradiţionale, care sunt cele pe care le poate oferi Doljul?
A.P.: Aceste produse tradiţionale erau strâns legate de prezenţa abatoarelor mobile. Suntem gata să lansăm pe piaţă în luna ianuarie câteva produse tradiţionale autorizate de către Ministerul Agriculturii, suntem cu proiectele aproape de final. E vorba de carnea de mangaliţă de Dăbuleni, conservele de la Desa, murături de la Şimnic, varză murată de la Mârşani, brânza de la Gighera, deci vom avea în judeţul Dolj produse tradiţionale. Vor fi locaţii în tot judeţul, de unde vor putea fi achiziţionate, iar în luna ianuarie le vom şti.
GdS: Cum se întâmplă lucrurile în acest moment?
A.P.: În acest moment, avem producători, le vând, dar, neavând această etichetă de produs tradiţional, le este foarte greu. Avem o asociaţie a producătorilor de produse tradiţionale care le eliberează aceste documente, filiera nu este deloc uşoară, dar paşii sunt deja făcuţi. Totodată, având 24 de cooperative la nivel de judeţ, încercăm să facem primii paşi în ceea ce priveşte depozitarea, tamponul acesta al transferului de produs de la producători pe piaţă. Dacă vom avea aceste depozite în bazinele legumicole înseamnă că am făcut ceva pentru oameni.
GdS: Unde ar urma să fie înfiinţate aceste depozite?
A.P.: În Călăraşi, Desa, Poiana Mare şi Teasc.
„Agricultura nu este un produs de laborator“
GdS: În concluzie, ce a fost rău şi ce a fost bine în 2018?
A.P.: Din punct de vedere climatic, nu a lipsit nimic, deşi mulţi s-au panicat din cauza lipsei precipitaţiilor. Trebuie să înţelegem că agricultura nu este un produs de laborator, în care controlezi totul. Fermierii ştiu acest lucru. La ora actuală, lucrurile stau foarte bine, după căderile de zăpadă din ultima vreme. Singurul lucru care ne roade este valorificarea producţiei. (…) Judeţul nostru are mulţi mici fermieri. Avem 2.000 de beneficiari de tomate, peste 3.000 de beneficiari de fonduri europene, iar Doljul are 800 de hectare de spaţii protejate, solarii şi sere. (…) În primăvară va apărea un ajutor de minimis pentru cultura de usturoi, Doljul fiind unul dintre judeţele care cultivă usturoi.
GdS: Care sunt cele mai importante lucruri pentru 2019?
A.P.: Ca instituţiile statului să se implice în sprijinirea fermierilor. Oamenii au nevoie de ajutor instituţional pentru că ei nu pot să şi muncească, să facă şi altceva.
GdS: Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru agricultori?
A.P.: Să aibă încredere în ei şi să nu lase să dispară dintre noi iubirea de oameni, care ne sudează şi ne ţine apropiaţi.
