Municipiul Târgu Jiu nu are încă la dispoziție un Muzeu Național „Constantin Brâncuși”. Cu toate acestea, legea privind înființarea Muzeului Național „Constantin Brâncuși” a fost aprobată de parlament în luna august a anului 2015.
Ministerul Culturii are la dispoziţie de doi ani clădirea situată lângă sediul Palatului Administrativ din Târgu Jiu. Este vorba de Casa „Barbu Gănescu”, imobil de patrimoniu. Casa se află la câteva zeci de metri de Parcul Central, acolo unde sunt amplasate operele brâncuşiene: Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii.
Autorităţile judeţene vor ca viitorul Muzeu Naţional „Constantin Brâncuşi“ din centrul oraşului să fie inclus într-un circuit de vizitare şi să fie deschis zilnic. Deocamdată, Ministerul Culturii nu şi-a propus o dată de la care să funcţioneze muzeul de la Târgu Jiu, cu toate că autorităţile locale sperau ca în toamna anului 2018 instituţia să fie inaugurată şi deschisă publicului spre vizitare. În plus, existenţa unui Muzeu Naţional „Constantin Brâncuşi“ la Târgu Jiu ar mări şansele ca Ansamblul „Calea Eroilor“ să fie inclus în 2020-2021 pe lista monumentelor protejate de UNESCO.
Imobil din Patrimoniul Național
Imobilul propus pentru a găzdui Muzeul Naţional „Constantin Brâncuşi“ de la Târgu Jiu are o valoare culturală şi chiar istorică deosebită. Casa a fost construită în 1790 şi a aparţinut slugerului Barbu Gănescu.
Ion Bărbulescu, fost guvernator al Băncii Naţionale, a restaurat clădirea din centrul oraşului şi a reamenajat-o în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelreiter, de origine austriacă. Brâncuşi a locuit în Casa „Gănescu“ în anii 1937-1938, perioadă în care a lucrat la ridicarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Tot aici şi-a amenajat şi atelierul unde se sfătuia cu inginerii care lucrau la realizarea operelor sale şi unde studia toate planurile şi schiţele acestora.
În curtea casei se regăsesc şi acum pietre cu forme ciudate aduse de Constantin Brâncuşi din albiile râurilor din nordul judeţului Gorj. La un moment dat existau 30 de pietre, dar numărul acestora s-a redus în timp. Tot în parcul de lângă casă e abandonată şi o masă de piatră, o copie mai mică a Mesei Tăcerii, însă afectată profund de intemperii.