Fostele lagăre poloneze de la Târgu Jiu vor fi refăcute cu fonduri europene. Acestea vor fi transformate în obiective turistice.
Mai mult decât atât, vor fi amenajate și spații de cazare care vor reproduce condițiile din perioada în care lagărele au funcționat, în cazul în care vor exista turiști care vor dori să vadă pe propria piele ce s-a întâmplat în secolul trecut, la Târgu Jiu, în perioada celui de-a Doilea Război Mondial.
Primarul din Târgu Jiu, Marcel Romanescu, a declarat că a fost realizată și o primă evaluare a proiectului. Este nevoie de peste 4 milioane de euro pentru refacerea barăcilor din lagăr și a celorlate obiective care au funcționat aici pentru refugiații polonezi și, ulterior, pentru celelalte categorii de internați politici sau de altă natură. La Târgu Jiu au ajuns în 1939 peste 6.000 de polonezi, în majoritate militari. Din vechile barăci ale lagărului au mai rămas câțiva stâlpi și un ceas polonez, dar și 19 morminte ale unora dintre polonezii care au venit la Târgu Jiu.
La Târgu Jiu au ajuns de la Tudor Arghezi la Nicolae Ceaușescu
Primarul din Târgu Jiu, Marcel Romanescu, a declarat că își dorește ca vechiul lagăr să fie restaurat atât pentru importanța istorică a obiectivului, cât și pentru valorificarea turistică. Edilul are în vedere faptul că, după refugiații polonezi, în lagăr au fost internați și artiști, scriitori sau activiști politici.
Nicolae Ceaușescu a fost internat în lagăr la vârsta de 24 de ani, după ce ar fi fost prins în Gara de Nord din București împărțind manifeste comuniste. În Lagărul de la Târgu Jiu s-a aflat și scriitorul Tudor Arghezi. Acesta a ajuns în lagăr după ce a scris un pamflet la adresa reprezentantului Germaniei naziste în România. Muzeul Județean de Istorie Gorj are în colecție 9 scrisori scrise de persoane internate în lagăr, dar și ochelarii purtați de poetul Tudor Arghezi.
Lagăr pentru mai multe generații
Lagărul de la Târgu Jiu a fost înființat în septembrie 1939, cu scopul de a-i găzdui pe refugiații polonezi sosiți pe teritoriul românesc după invadarea Poloniei. Peste 6.000 de refugiați din Polonia au fost cazați la Târgu Jiu până în 1941.
Lagărul, construit la periferia municipiului Târgu Jiu, pe o întindere destul de mare, cu participarea efectivă a soldaților polonezi. Avea construite 10 bucătării, barăci din lemn, care puteau adăposti fiecare câte 250 – 300 de persoane, două cantine, 20 de puncte sanitare, săli de cursuri, teatru precum și alte clădiri în care refugiații desfășurau diferite activități.
Au existat și funcționat opt cluburi gen universitate populară, unul pentru ofițeri, unul pentru soldații români și șase pentru soldații polonezi. Au funcționat chiar și școli primare și cursuri gimnaziale pentru copiii polonezilor care aveau vârsta de a merge la școală. Tot în cadrul lagărului a funcționat un birou secret, în care soldații polonezi erau îmbrăcați în civil, li se eliberau pașapoarte, fiind trimiși la Constanța pentru a fi îmbarcați pe vapor.
A devenit lagăr pentru activiști politici
Între anii 1941 și 1945 în lagăr au fost internați reprezentanți ai vieții politice și spirituale românești. Lagărul era organizat pe șapte grupe. În prima grupă erau internați intelectualii, printre care se aflau Nicolae Rădescu, țărănistul Anton Alexandrescu, filosoful Mihai Ralea, Tudor Arghezi (care fusese internat pentru ca îi adresase o epistolă critică reprezentantului Germaniei hitleriste la București – Manfred von Killinger), Ernest Bernea, Matei Socor, Traian Brăileanu, ziaristul Nicolae Carandino, Zaharia Stancu, Radu Gyr, Victor Eftimiu.
În grupa a șasea erau internați vagabonzii, prostituatele, proxeneții, hoții de buzunare. Grupa a șaptea cuprindea internații politici comuniști. Cele mai notabile figuri de comuniști care au trecut prin Lagărul de la Târgu Jiu au fost: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Călău Vasile (un chelner, membru al Sindicatului Chelnerilor, pe care comuniștii s-au bazat la 23 august, când l-au arestat pe Antonescu), Nicolae Ceaușescu, Petre Constantinescu-Iași, Eftimie Cozmici, Mișu Dulgheru, Guina Nicolae, Ovidiu Șandru, Ivanovici Dumitru, Ion Gheorghe Maurer, Zaharia Negulescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Andrei Neagu, Andrei Pătrașcu, Ion Popescu-Puțuri, Alexandru Sencovici, Chivu Stoica, Trandafirescu Constantin, Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu), Ștefan Voicu, Grigore Preoteasa, Belu Zilber.
Scrisorile de la Muzeu
Muzeul Judeţean Gorj deţine, în colecţiile sale, 9 scrisori ale deţinuţilor din Lagărul de la Târgu Jiu. Acestea nu au fost publicate niciodată şi nici măcar nu au ajuns la destinatar, fiind reţinute de cenzură. Scrisorile au fost redactate în perioada 1941-1943 și prezintă aspecte din viaţa de zi cu zi a unor deţinuţi, cum ar fi: nevoia de hrană suplimentară, de haine groase pentru iarnă, dorul de familie, numărătoarea inversă până la eliberare etc.
Alimentaţia săracă existentă în lagăr îl constrânge pe deţinutul F. Bâgu, să îi scrie soţiei sale V. Bâgu, domiciliată în strada Dudeşti, numărul 3, Bucureşti pe data de 23 septembrie 1941.
„De când am venit aici nu am primit nimic de la voi […] am trimis de aici o scrisoare cu data cam 28 martie şi de atunci mi s-a interzis corespondenţa şi nu v-am mai putut scrie alta. Voi scrieţi-mi. Ce faceţi cu sănătatea şi cu sărăcia? M-am îngrozit când am văzut că pe toate tarabele turte coapte la Brutărie şi mă ia groaza, dacă n-o mai fi nici asta”.
O parte din deţinuţi erau detaşaţi în Valea Jiului, sectorul Bumbeşti-Livezeni, la muncă. Iată cum scrie unul din aceştia, camarazilor rămaşi în lagărul din Târgu Jiu; „Dragă Ghiula ai grijă de table, aranjază-le – să fie vorba despre jocul de table? – şi cere-i lui Călin frizerul, că am la el o pensulă de bărbierit. Să nu se piardă, ai grijă de ea. Complimentele lui Georgescu, tată şi fiu şi lui Mitică”. Scrisoarea este expediată de către H. Avramescu, strada Lotrul, numărul 3, comuna Valea Jiului lui Gyula Kerestesz, deţinut, grupa a VII-a , Lagărul de „internaţi politici” din Târgu Jiu.
