Competiția iilor la Cezieni, o tradiție de peste 100 de ani. Aproape 400 de ii și cămăşi cusute de zecile de femei din Cezieni, Olt, care încă mai păstrează această îndeletnicire au fost evaluate și, peste 100, au fost premiate duminică, 24 iunie. Competiţia a avut loc chiar în comunma lor, odată cu cea de-a XXXV-a ediție a Sărbătorii Iilor.
Competiția, una deosebit de dură, are o tradiție de aproximativ 100 de ani. A început din anii Primului Război Mondial, când boieroaicele din sat au găsit o posibilitate să le ajute pe orfane și pe fetele sărmane, premiindu-le măiestria. În prima marți de după Paști, toată suflarea satului se strângea la horă. Iar fetele își arătau pentru prima data costumele țesute și cusute peste iarnă. Cele mai frumoase erau premiate de principesa Colette Cesianu, ulterior Brâncoveanu. Pe atunci, aceasta era o tânără care se prindea cu plăcere și învârtea hora alături de săteni.
Principesa a continuat tradiția și după căsătorie. Sătenii îi poartă şi astăzi o frumoasă amintire, pentru faptele sale bune. „Era femeia cea mai populară de pe fața pământului. Trecea p-aici și la toți copiii pe care-i întâlnea, le dădea bomboane. Le dădea mâncare la cantină, făcută aici în curte. La pădure, la luncă, acolo a avut ea conac. Și-a fost primită bine de toată lumea. Au fost oamenii și acolo, că știau unde locuiește (n.r. – alungați de comuniști de pe proprietățile lor, soții Brâncoveanu au sfârșit într-un subsol al unei clădiri din București). (…)Toată lumea a fost mulțumită de ea. Pe toate fetele sărace, de la război, care au știut carte, le-a luat și le-a făcut moașe, surori“, a povestit Maria Tudorașcu, în vârstă de 82 ani, care își amintește astfel de detalii, deși era un copil pe-atunci.
Sărbătoarea s-a stins şi a renăscut
După alungarea boierilor, s-a stins și sărbătoarea. A renăscut însă în 1974. Atunci, șeful CAP-ului, inginerul agronom Tudor Dănacu, și-a amintit că hora satului era evenimentul care-i bucura cel mai mult pe oameni. Așa că a reînviat-o. Încet-încet, femeile au scos din nou din lada de zestre iile. Apoi le-au purtat la horă, deși „nu mai erau la modă“. Au început să și coasă, când șeful CAP-ului a hotărât să le și premieze. Sărbătoarea a fost din nou înăbușită în 1990, de data aceasta din delăsare, fiind reluată în 2001. De atunci a crescut de la un an la altul.
În acest an, aproape 400 de ii au fost jurizate de trei specialiști. Este vorba despremeșterul popular Olga Filip și muzeografele Claudia Balaș și Rada Ilie. Peste 40 fiind au fost ii tradiționale cusute în ultimul an. Și mai multe au fost „iile de stradă“, un termen incorect, dar deja încetățenit pentru a desemna cămășile inspirate din ia tradițională, integrate în ținutele de zi. Zeci de copilași au intrat și ei în concurs cu iile și cămășuțele cusute de bunici, în cea mai mare parte. Nici bunicile, însă, nu s-au ferit să-și arate iile. Hora iilor, organizată la stadionul din Cezieni, a fost momentul cel mai așteptat al zilei.
„Este unul din puținele locuri în care «pot scoate în lume» costumul moștenit de la străbunici“
Peste 100 de premii au fost acordate, musafiri veniți din toată țara concurând, la rândul lor, la secțiunea „Ii vechi“. „Este unul din puținele locuri în care «pot scoate în lume» costumul moștenit de la străbunici. Este foarte vechi și, înțeleg acum, și foarte valoros“, a declarat o doamnă sosită din București, îmbrăcată într-un costum popular din zona Gorjului. Ea nu a putut trece neobservată, dovadă și premiul câștigat la final. Premiu a primit și fiica acesteia, tot pentru o ie foarte veche și foarte delicat realizată.
Marele premiu a revenit, însă, unei tinere din sa. Ea a venit îmbrăcată într-o ie cusută de mama sa, restul costumului fiind completat cu moștenirea de la bunica.
Deși sărbătoarea a avut și invitați de seamă, Aurel Tămaș și Niculina Stoican fiind doar doi dintre aceștia, cel mai așteptat moment a fost tot cel al decernării premiilor. Mulți dintre copiii care au purtat iile și cămășuțele premiate au adormit între timp. Părinții au venit cu podoabele desemnate câștigătoare pe umerașe, conform regulamentului.
A venit special din Germania pentru Sărbătoarea Iilor
La sărbătoare au venit, deși nu este încă sezonul concediilor, fii ai satului răspândiți prin toată lumea. Alexandra Reimers a venit din Germania, programându-și concediul special pentru a prinde, după 10 ani de absență, din nou sărbătoarea. A găsit satul îmbătrânit. Însă, spune ea, oamenii sunt mai conștienți de bogăția pe care încă o mai au în lăzile de zestre și în măiestria zecilor de femei care cos.
Cămașa purtată de tânără, deși nu era o ie tradițională în adevăratul sens al cuvântului, i-a cucerit pe nemți. „E foarte admirată. În primul rând că nu se așteaptă să fie făcută manual, pentru că e mult prea complicat, e multă muncă, iar atunci când le spun că de fapt e făcută manual, sunt impresionați. Pentru anul viitor e plănuită a mea, făcută de mine. Am mai cusut, aici am învățat să cos“, a mai spus Alexandra.
Comerțul cu bogățiile lăzilor de zestre, încă în vogă
Pentru mulți săteni, Sărbătoarea Iilor înseamnă și un bun prilej de a „face bani“ lucrurile de care „se împiedică“, moștenite de la părinți și bunici. Covoare oltenești țesute în războiul de țesut, ii vechi de 70-80 de ani, cingători și alte minunății de valoare sunt vândute cu prețuri relativ mici, pe motiv că „am casa plină“, cu prețuri între 200 şi 700 de lei. Mult mai bine negociază, în schimb, femeile care au făcut din cusutul iilor o afacere și care nu dau cu mai puțin de 150 lei cămășuțele cusute pentru copii și cu mai puțin de 300-400 lei cămășile de stradă cu motive populare, în vreme ce pentru iile tradiționale prețul nu prea scade sub 500 lei.
