O data cu primele raze de soare, se da unda verde la plimbarile in aer liber si, neaparat, la gratarele la iarba verde. Indiferent daca este vorba de un mic dejun sau masa de prânz sub cerul liber in timpul clasicelor drumetii la munte, la tara sau la mare, primavara este, prin excelenta, anotimpul picnicurilor.
Aceasta traditie, deja mondiala, a popasurilor la iarba verde cu fata de masa cu patrate albe si rosii si cu cosul plin de bunatati va fi si in 2006 la moda printre amatorii de drumetii, pentru ca o zi sub cerul liber nu este si nu va fi niciodata ceva demodat. Prânzul in poienita este cea mai buna metoda de a petrece un week-end relaxant sau o duminica in compania prietenilor si rudelor, o metoda de a scapa de stresul din timpul saptamânii, de a citi cartile preferate, de a juca fotbal sau badminton ori pur si simplu de a ne „afuma“ un pic cu delicioasele arome de friptura. In toata Europa, in fiecare sâmbata si duminica, mii de amatori de picnic iau cu asalt padurile din apropierea oraselor sau parcurile, gratarele si aprigele partide de fotbal fiind intâlnite la tot pasul. Operatorii de turism nu puteau ramâne indiferenti la aceasta moda, astfel ca in Spania si Franta, tot mai des, birourile de turism vin cu oferte de picnic, cu tot cu echipamentul necesar. Si pentru ca o moda nu e moda fara accesoriile de rigoare, iata ca au aparut fete de masa, farfurii si recipiente „ultimul racnet“. Diferite site-uri de internet ofera sfaturi de profil, plus echipamentul cel mai potrivit, in timp ce altele ne ofera si variante pentru fiecare gust si buzunar. Aici putem alege de pilda intre un picnic sic sau unul „taranesc“, pe scurt, exista ceva pentru toate gusturile. Intre recomandarile cele mai frecvente in privinta echipamentului este aceea de a alege recipientele din sticla sau plastic, cu inchidere ermetica, impiedicând astfel scurgerea de lichide. Sunt recomandate farfuriile, furculitele si paharele din materiale incasabile, usor de spalat si foarte usoare.
Picnicuri pentru toate gusturile
In ceea ce priveste mâncarurile de picnic, acestea se impart in diferite categorii, in functie de preferinte. Exista picnicul clasic care, pe lânga sandvisurile de diferite tipuri, maioneza, oua tari, salam, brânza, carnea pentru friptura, ciocolata si fructe, admite si o salata, niste negrese si chiar un tort de mere. Pentru un picnic in stil „câmpenesc“, nu trebuie sa lipseasca diferite sortimente de friptura de preparat la gratar. Apoi se poate adauga o salata de pui, niste brânza, rosii, castraveti si un tort de fructe. Un picnic la munte necesita pâine integrala si gustari. In functie de sezon, puteti culege mure si zmeura, care amestecate cu un pic de zahar sunt un desert delicios. Iar de la picnicul marinaresc nu trebuie sa lipseasca pestele, usuturoiul si smântâna pentru un mujdei ca la carte si câteva fructe sau popcorn pentru ca masa sa fie perfecta.
O traditie de secole
Contrar a ceea ce se poate crede, cuvântul „picnic“ are origini antice. Unii sunt convinsi ca este vorba de unirea a doua cuvinte din limba franceza: „pique“ (a lua, a sterpeli) si „nique“ (lucruri ieftine). Primele date despre semnificatia cuvântului ca masa in aer liber vin din limba germana, prezenta cuvântului fiind mentionata inca din jurul anului 1600, in plina epoca baroca. In acea perioada, picnicul era considerat masa saracilor, adunati pentru a consuma alimentele lasate de stapâni. Cu un pic de fantezie, se poate spune chiar ca picnicul este un fel de predecesor al fast-food-ului. A fost micul dejun pe iarba al lui Monet, un tablou impresionist de o rara frumusete, cel care a conferit picnicului caracteristicile de astazi, care sunt „sinonime“ cu sosirea anotimpului cald, cu toate „accesoriile“ din dotare: patura, fata de masa cu patratele, miros de flori, de iarba, prieteni, frenezia pregatirilor si, de ce nu, cu atât de enervantele furnici, mereu cu musuroiul exact unde nu trebuie.
