„Când corpul meu va fi cenusa, numele meu va deveni legenda“. Poate a gresit mult in viata sa, dar Jim Morrison nu a gresit atunci când si-a imaginat cum va fi amintit dupa trecerea sa in eternitate.
Pe 3 iulie 1971 a murit, la Paris, Jim Morrison, liderul formatiei The Doors. Morisson era mai mult decât un simplu solist de muzica rock, intr-o perioada când acest gen de muzica era inca viu. Poet, pasionat de literatura, de la „beat generation“ la poetii „blestemati“ francezi, cinefil si realizator de filme (la Scoala de cinematografie din cadrul UCLA l-a cunoscut pe celalalt fondator al formatiei The Doors, Ray Manzarek), Morrison, in momentul sfârsitului sau, era deja un simbol pentru o generatie care recunostea in „rebelul“ fugit din Florida in California propria latura obscura si nelinistita. Moartea sa, ale carei cauze au ramas inca necunoscute, coincide cu inceputul legendei. De fapt, al legendelor, inclusiv cele potrivit carora artistul ar fi inca viu, acunzându-se sub un nume fals, dupa ce a organizat o punere in scena macabra pentru a scapa de presiunea popularitatii si pentru a se retrage sa scrie poezii.
Jim Morrison – o legenda vie
Este o poveste veche: omenirea pare sa nu se resemneze usor cu pierderea anumitor simboluri universale. La urma urmei, daca „Elvis traieste“ (putem gasi la orice ora pe cineva care jura ca l-a vazut), de ce Morrison nu ar putea sa fie si el inca in viata? Jacques Rochard, un grafician francez care spune ca l-a intâlnit la Paris in 1980, a scris chiar si o carte pentru a anunta lumea in legatura cu miraculoasa intâlnire. Pentru a evita orice neintelegeri, a ales un titlu ilustrativ: „Jim Morrison e viu!“. Pentru cei carora nu le place sa se agate de visul imortalitatii pamântene, calatoria, fie ea si virtuala, la cimitirul parizian Pere Lachaise este obligatorie. Acesta este un fel de templu al artistilor si celebritatilor. Chiar si lui Jim Morrison ii placea sa viziteze mormintele poetilor pe care ii adora. Astazi, aceasta este o calatorie pe care o puteti face asezati comod intr-un fotoliu, cu un simplu click pe site-ul cimitirului celebritatilor, unde se afla si mormântul lui Morrison, astazi loc de pelerinaj si ofrande, exact asa cum se intâmpla la Graceland sau la Central Park, locul care aminteste de John Lennon. Lumânari, candele si flori – un cadru la care probabil nu s-ar fi asteptat un artist mereu nelinistit si nemultumit, pentru care nonconformismul era o forma de expresie impotriva culturii dominante.
3 iulie 1971 – o zi invaluita in mister
La Paris, Morrison cauta o noua viata. A sosit aici pe 12 martie 1971, imediat dupa terminarea inregistrarii albumului „LA Woman“, ultimul proiect semnat The Doors. Si in timp ce mintea muzicala a grupului, Ray Manzarek, mai lucra la mixaje, Jim si Pamela, „iubita sa cosmica“, plecau in cautarea de noi experiente europene. Insa, o data cu venirea verii, starea sa sufleteasca s-a schimbat si entuziasmul a fost inlocuit de depresie si o dorinta puternica de izolare. La 27 de ani, pe 3 iulie 1971, Jim Morrison se stingea din viata intr-o camera de hotel. In urma unei ceremonii particulare, Jim a fost inmormântat la cimitirul Pere Lachaise din Paris. La ceremonie a participat un numar restrâns de persoane, iar vestea mortii artistului nu a fost anuntata imediat, la fel cum s-a intâmplat cu Elvis si la fel cum se va intâmpla, dupa noua ani, cu Lennon. Insa in fond, fanii stiau de la inceput. Este suficient sa ascultam versurile premonitorii din 1967 dintr-o melodie a lui Morrison: „This is the end, beautiful friend. This is the end, my only friend“. Potrivit raportului medico-legal, decesul a fost provocat de un edem pulmonar, probabil cauzat de efectul combinat al heroinei si alcoolului. Trei ani mai târziu, s-a stins din viata si Pamela, tot din cauza unei supradoze.
