Pentru orice român, Malta poate fi locul in care sa-si incarce bateriile, unde istoria se intrepatrunde cu modernismul sau distractia face casa buna cu piosenia.
Toate povestile si reportajele despre Malta m-au facut sa-mi doresc sa vizitez acest arhipelag de sase insule. Dupa ce am cautat pe internet, am gasit o firma al carei nume mi-a dat de inteles ca este specializata in excursiile in Malta. Biletul pentru sase nopti de cazare, sapte zile, in sistemul demipensiune la un hotel de patru stele mi s-a parut ca mi-l pot permite, asa ca mi-am facut rezervarea. Am decolat de pe Aeroportul Baneasa in miezul noptii, pe o ploaie mocaneasca. Eram trista ca vremea de afara. In jurul orei 4.00, am ajuns pe Aeroportul din Valletta, capitala Maltei. Imediat ce am pasit afara, am simtit un aer cald care prevestea o zi frumoasa. Dupa formalitatile vamale, care s-au desfasurat ca la carte, ne-am intâlnit cu reprezentantul Malta Travel, ghidul nostru. Nu mica ne-a fost mirarea când am descoperit ca acela care urma sa ne calauzeasca pasii prin arhipelagul maltez era unul dintre componentii grupului Divertis, Ciprian. Dupa ce ne-a imbarcat in autocarele care urma sa ne duca hotel, Ciprian ne-a anuntat ca ne intâlnim dupa câteva ore de odihna pentru a merge sa vedem Marele Port. La prânz, punctual, Ciprian a venit si ne-a luat de la hotel. Am ajuns in Portul Sliema, unde ne-am imbarcat pe un vapor de pe care am admirat porturile si maretia cetatilor care au rezistat de-a lungul timpurilor atacurilor romanilor, turcilor (marele asediu din 1565), francezilor si care au facut din Malta o legenda a eroilor. Grand Harbour, cum spun localnicii, este cel mai mare port natural din Mediterana, locul unde acosteaza de la vase comerciale pâna la cele de croaziera (printre care si cel al magnatului rus Abramovici), la ambarcatiunile usoare si salupele de viteza. Inca de pe vapor, Ciprian ne-a prezentat programul excursiilor optionale. Mi s-a parut extrem de interesant, asa ca am luat tot pachetul, care m-a costat 283 de euro.
Templele Megalitice si Grota Albastra
La intoarcerea in statiunea Qawra-Bugibba, la hotel, mi-am spus ca nu trebuie sa merg la culcare si am pornit pe jos in „explorarea“ localitatii. Pe stradutele inguste, trebuia sa ma obisnuiesc cu circulatia pe stânga a autovehiculelor, dar in acelasi timp sa admir cladirile nu foarte inalte, dar foarte cochete si pline de flori ale maltezilor. Mirosul iasomiei sau leandrilor te imbata. Era o feerie de culori in orice curticica pe lânga care treceam. Buganvilia se putea admira pe gardurile vilelor cochete, iar portocalii, lamâii cu fructe bune de cules se gaseau laolalta cu catusii plini de roade. Nu simteam oboseala, dar stiam ca a doua zi trebuia sa plecam devreme spre Templele Megalitice, asa ca am mers la culcare, desi din discoteci razbatea o muzica antrenanta.
Drumul pâna la temple a fost scurt. Pe un soare care rareori se ascundea dupa un norisor, ne-am adunat in jurul ghidului care ne-a explicat ca de peste 5.000 de ani Tempele Megalitice au reprezentat pentru locuitori locul unde se puteau ruga divinitatii, care nu se stia daca e zeu sau zeita, fiind simbolizata fara cap, cu un abdomen generos pentru a procrea. Templele Megalitice sunt mai vechi decât piramidele si Stonehenge.
Am mers apoi la Grota Albastra, similara celei din Capri, unde am putut experimenta fenomenul „mâinii albastre“. In momentul când erai in apa, aveai pielea colorata in albastru, iar apa extrem de limpede iti crea impresia ca te afli intr-o baie de cerneala. Ziua s-a incheiat cu vizitarea celui mai mare sat de pescari, Marsaxlokk, unde am admirat barcile de pescuit pictate cu ochiul lui Osiris.
Bazilica Ta Pinu, loc de pelerinaj pentru credinciosi
A urmat o zi de plaja in Golden Bay, cea mai mare plaja de nisip din Malta, pentru ca in general doritorii de baie, de soare puteau sa faca plaja pe stânci de-a lungul coastei. In drum am oprit si la „Popeye Village“, o locatie unde s-a filmat pelicula „Popeye marinarul“ avându-l ca protagonist pe Errol Flynn. Din Golden Bay ne-am imbarcat pe „Discovery“, condusa de Charlie, un maltez simpatic, care ne-a dus prin grote „captusite“ cu corali rozalii (anemone, cum spunea Charlie – n.a.), unde puteai sa faci scufundari. A urmat o noua zi de vis, când am facut turul Insulei Gozo, situata la o jumatate de ora de Malta. Pe insula lui Calypso, unde Ulise a stat sapte ani, am vizitat Pestera si Fereastra Albastra. Ca o curiozitate, in Malta nu exista decât un singur izvor natural, situat in Gozo. A urmat Biserica Ta Pinu, cunoscuta sub numele de Biserica Miracolelor, situata in apropierea unui deal unde credinciosii vin in pelerinaj de Pasti si urca pe un traseu asemanator celui strabatut de Iisus pe Golgota. Biserica Ta Pinu, in traducere Biserica lui Filip, a fost ridicata la rangul de bazilica de Papa Pius al IX-lea, in 1932, si in 2000 a fost vizitata si de Papa Ioan Paul.
Localnicii sunt recunoscuti ca fiind niste prieteni adevarati si niste oameni foarte corecti. Alta curiozitate a Insulei Gozo este reprezentata de obiceiul locuitorilor de a-si lasa usile descuiate si cheile in usa atunci când pleaca de acasa, pentru ca eventualii musafiri sa poata intra in casa si sa-i astepte.
Orase malteze, ieri si azi
O zi a fost dedicata vizitarii celor mai reprezentative orase ale Maltei. In Valletta, turul a inceput cu vizitarea Gradinilor Barakka, de unde se poate admira intrarea in Grand Harbour. In centrul Gradinilor se afla un impresionant monument doric al lui sir Alexander Ball, care a fost primul guvernator britanic al Maltei.
O cladire care nu parea sa gazduiasca atâtea frumuseti este Catedrala St. John, unde se „odihnesc“ peste 400 de cavaleri ioaniti. Fiecare piatra pe care punem piciorul reprezinta mormântul unui cavaler. Picturile realizate de Mattia Preti („Il Calabrese“) infatiseaza viata lui St. John, baptistul, patronul spiritual al ordinului. Fratii Cottoner au fost cei care au platit magnificile picturi. Cele opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului Cavalerilor Ioaniti te socheaza prin sculpturile marilor cavaleri. Fiecare bust era inconjurat de statuete care reprezentau indeletnicirile sale. Printre picturile valoroase din catedrala se afla si ultima pânza pictata de Caravaggio (un italian acuzat de crima, care a fugit in Malta pentru a scapa de pedeapsa), intitulata „Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul“. A urmat vizita la Palatul Marilor Maestrii, in prezent sediul parlamentului, Malta având doar 70 de parlamentari. Construit initial din lemn in 1571, inconjurat de ziduri din piatra traditionala malteza de culoarea mierii, globicerina, Palatul Parlamentului te intâmpina cu o frumoasa sala a cavalerilor de unde poti intra in biroul presedintelui (al saptelea de la dobândirea independentei in 1964) sau in sala de consiliu, care are picturi de o inestimabila valoare.
Mdina, sau Orasul tacerii, fosta capitala a Maltei, te surprinde printr-o frumoasa citadela. Orasul, gazda filmarilor pentru pelicula „Gladiatorul“, a fost construit deasupra unor orase antice. La Mosta am vizitat al treilea dom ca marime, nesustinut de coloane, din Europa. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in timpul rugaciunii, un bombardier nemtesc a atacat Domul. Una dintre bombe a patruns prin cupola Domului si s-a infipt in marmura din fata altarului fara sa explodeze, iar alta a avut aceeasi soarta, dar in curtea edificiului. De atunci maltezii considera Domul ca fiind un loc sfânt.
„Saha“, un ramas bun
Din nefericire, la intoarcerea din turul frumoaselor orase, ghidul ne-a anuntat ca excursia programata pentru a doua zi in Sicilia, aflata la 90 km de Malta, nu mai poate fi facuta pentru ca era furtuna de gradul 9 pe mare. Am ramas un pic descumpaniti, dar pentru scurta durata, deoarece am avut prilejul sa vedem si frumoasele statiuni St. Julians si St. Paul’s Bay.
Am intâlnit maltezii primitori, buni vorbitori de limba engleza, care au reusit sa ne invete si un cuvânt care aduna in el toate urarile de bine – „Saha“.
In ultima zi a sederii in Malta, am plecat cu vaporul intr-o croaziera in jurul celei mai mari insule a arhipelagului, care adaposteste putin peste 300.000 de locuitori. Am admirat de pe vapor falezele impunatoare ale insulei, iar apoi timp de trei ore am acostat pe ultima insula locuita a arhipelagului, Comino, unde dupa ultimul recensamânt ar fi cinci locuitori. Si pentru ca excursia sa se termine ca intr-un basm, am mers la Laguna Albastra, unde nisipul fin se contopea cu marea turcoaz. Totul parea ireal si unic si gândul ne zbura la cei de acasa, care ne asteptau sa le dezvaluim din frumusetile Maltei. La intoarcere am admirat si celelalte trei insule nelocuite ale arhipelagului: Cominoto, Filfla – unde traieste o specie rara de mierla, pe care maltezii au pus-o pe moneda de o lira, si St. Paul, locul unde a esuat cu nava Apostolul Pavel. Legenda spune ca Apostulul Pavel urma sa fie dus in fata lui Cezar si judecat ca si cetatean roman.
Ca tot sejurul sa se intipareasca in minte si suflet, in drum spre aeroport, maltezii ne-au facut o surpriza magnifica: un foc de artificii si un „Saha“ spus din toata inima.
Repere monetare
Pentru ca fiecare ban cheltuit in frumosul arhipelag a meritat, va dau câteva repere monetare. Moneda oficiala a Maltei este lira malteza, care este mai puternica decât lira sterlina si valoreaza 2,5 euro. Costul transportului cu barcile variaza intre 1,5 – 4 lire. O sticla de apa minerala de 1,5 litri costa 0,6 lire, iar un meniu complet ajunge pâna la 5 lire.
