Istoria cinematografului

La inceputul secolului XIX, oamenii de stiinta au remarcat un nou fenomen vizual: o suita de fotografii individuale, puse in miscare, pot genera iluzia miscarii. Ei au atribuit aceasta experienta fenomenului numit inertia perceptiei optice, unde retina ochiului retine o fractiune de secunda imaginea dupa ce aceasta a disparut. Capacitatea ochiului de a retine imagini vizuale a fost considerata un principiu fundamental in dezvoltarea filmului. In anul 1870, in California, fotograful britanic Eadweard Muybridge, in urma unui pariu facut cu magnatul Leland Stanford, realizeaza o suita de fotografii ale unui cal in galop. Fotografiile au surprins calul cu toate picioarele deasupra pamântului. Aceste reusite ale lui Muybridge l-au stimulat pe omul de stiinta francez Etienne-Jules Marey sa creeze un echipament destinat inregistrarii si analizei miscarii omului si a animalelor. Inventia s-a numit „camera cronofotografica“ si putea sa inregistreze mai multe imagini suprapuse. In 1885, americanul George Eastman a introdus rola de hârtie (pelicula) sensibilizata la actiunea luminii, in locul placilor de sticla individuale folosite pâna atunci. Patru ani mai târziu, acesta a inlocuit rola de hârtie cu celuloidul – un material sintetic imbracat cu o emulsie de gelatina. Descoperirile lui Muybridge, Marey si Eastman l-au convins pe inventatorul american Thomas A. Edison sa-si concentreze atentia asupra imaginilor in miscare. In laboratoarele sale din New Jersey, Edison l-a insarcinat pe englezul William K. L. Dickson cu construirea unei masini care sa poata inregistra miscarea in timp real si alta pentru a putea sa vizioneze imaginile rezultate. In 1891, Dickson a realizat camera ce imprima imagini pe banda de celuloid de 35 mm, numita Kinetograf, si un aparat pentru vizionarea acestor imagini, numit Kinetoscop. In Franta, fratii Auguste si Louis Lumiere, proprietarii unei fabrici de echipament fotografic din Lyon, au construit in 1895 o camera de mâna usoara. Fratii Lumiere au numit acest aparat „cinematograf“ si au descoperit ca putea fi folosit pentru proiectia unor imagini mari pe un ecran atunci când era conectat la un echipament de proiectie. Cei doi au filmat imagini si le-au proiectat in fata unui public select. Prima proiectie cu public platitor a avut loc pe 28 decembrie 1895, in Grand Cafe din Paris.