Cum a apărut aspiratorul

Primele modele de aspiratoare erau de dimensiuni destul de mari. Acestea constau într-un motor, o pompă aspirantă, tuburi lungi, toate acestea puse pe un fel de cărucior care era transportat dintr-o casă în alta pentru „a face curăţenie“. Prima menţionare a unui aparat ce curăţa covoarele datează din 8 iunie 1869, când Ives McGaffey a realizat ceea ce atunci era numit „maşina de supt praf“. Un inginer englez, Hibert Cecil Booth, a fost cel care în anul 1901 a făcut mai multe demonstraţii cu maşinăria pe care o inventase. În acelaşi an, doi americani au lansat şi ei diverse modele de aşa-zise aspiratoare. Corinne Dufour a inventat un dispozitiv care trăgea praful într-un burete ud, iar Kenney a inventat o maşinărie care se instala într-o pivniţă şi era conectată la o reţea de ţevi care ajungeau în fiecare cameră. Maşina trebuia însă mutată de mai multe persoane dintr-o cameră în alta. O idee genială îi vine în 1907 unui îngrijitor al unui magazin din Canton, Ohio, James Murray Spangler, care se ocupa cu curăţarea covoarelor. Pentru a se feri de praf, James a realizat un dispozitiv format dintr-un mic ventilator electric, un tub flexibil şi un săculeţ, ceea ce este considerat astăzi primul aspirator portabil. James Murray Spangler nu avea resursele necesare pentru a produce şi comercializa aparatul inventat de el, aşa că a vândut invenţia unui fabricant de piele, William Hoover. Acesta şi-a schimbat repede meseria şi a pus în scurt timp bazele unei adevărate industrii. În Elveţia, în 1913, a fost creat un sistem asemănător cu cel al lui Spangler, însă, în locul sacului, constructorii, printre care se număra şi Axel Wenner Gren, au alăturat tubului de aspirare un bidon. Şi acest model de aspirator s-a bucurat de succes, mai întâi pe piaţa din Stockholm, unde era produs, iar apoi în toată Europa.