Acest gen reuneşte câteva zeci de specii de plante, o parte dintre ele fiind utilizate drept zarzavaturi (sparanghelul), altele fiind cultivate ca plante decorative de apartament sau de grădină, în zonele cu climă blândă. Asparagusul provine din zone ale Africii tropicale şi Asiei central-meridionale. Cunoscut sub denumirea populară de „Umbra iepurelui“, asparagusul este o plantă mereu verde, având lăstari lungi, subţiri, flexibili, pe care sunt prinse frunzele, ce sunt, de fapt, mici ramificaţii, asemănătoare unor solzi aşezaţi perpendicular pe lăstari. Unele specii de asparagus înfloresc toamna, florile având dimensiuni mici de forma unor steluţe de cele mai multe ori de culoare albă. Aspectul decorativ al plantei este îmbogăţit şi de fructele sale, mici sfere roşii, care însă sunt otrăvitoare. Există numeroase specii de asparagus care nu produc flori. Printre cele mai cunoscute specii se numără: Asparagus asparagoides, Asparagus crispus, Asparagus decumbens, Asparagus densifllorus, Asparagus falcatus, Asparagus officinalis, Asparagus plumosus şi Asparagus sprengeri.
Îngrijire
Toate speciile de asparagus preferă locurile luminoase, însă ghiveciul trebuie amplasat într-un loc ferit de razele directe ale soarelui. Planta trebuie ferită de frig, iar în sezonul rece aceasta nu trebuie ţinută la o temperatură mai mică de 15 grade Celsius. Unele specii rezistă şi la temperaturi mai scăzute, însă nu mai mici de zero grade. Asparagusul trebuie udat din abundenţă, zilnic. O dată cu sosirea iernii, această operaţiune se efectuează mai rar, lăsând ca solul să se usuce între udări. Atunci când aerul este foarte uscat, este bine ca frunzele să fie pulverizate cu apă. Din luna martie şi până în septembrie, în apa folosită la udat se poate amesteca o dată la 15 – 20 de zile îngrăşământ lichid pentru plante verzi. Asparagusul preferă terenul fertil, foarte bine drenat. Substratul recomandat pentru asparagus trebuie să fie consistent: pământ de ţelină şi mraniţă în părţi egale, la care se adaugă şi puţin nisip. Primăvara, pământul trebuie schimbat.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea asparagusului se realizează fie prin seminţe, fie prin despărţirea tufelor. Înmulţirea prin seminţe se face de preferinţă primăvara. Acestea se plantează în pământ, în pahare mici, doar după ce au fost ţinute în prealabil 24 de ore în apă caldă. Atunci când planta a crescut câţiva centimetri, ea poate fi mutată în ghiveci. Asparagusul poate fi înmulţit şi prin desfacerea plantei în mai multe tufe de dimensiuni mai mici, care se plantează în ghivece separate.
Asparagusul se „teme“ de micile insecte care atacă în general lăstarii, dându-le un aspect urât. Atunci când este victima păianjenului roşu, planta se îngălbeneşte. Acesta apare atunci când asparagusul este cultivat într-un mediu prea cald şi uscat. De aceea este necesar să menţineţi umiditatea ambientală şi să trataţi planta cu un produs împotriva acarienilor. De asemenea, asparagusul poate fi atacat de coşenile şi de ciuperci.
