Grecia este adesea considerată leagănul civilizaţiei europene. Oraşul Atena a fost centrul cultural al Greciei antice, iar Parthenonul, un simbol al culturii elene. La fiecare pas întâlneşti o splendidă ruină ce vorbeşte despre trecut.
Grecia este o ţară în care tradiţiile vechi de secole au fost păstrate cu grijă, ca o importantă parte a identităţii naţionale. De-a lungul unei istorii zbuciumate, marcată în special de ocupaţii străine, adesea sângeroase, elenismul a fost la mare preţ, o formă de rezistenţă care nu înseamnă doar păstrarea limbii, ci şi a tradiţiilor, obiceiurilor, legendelor, literaturii şi artei populare. În ciuda sau poate tocmai datorită persecuţiilor de tot felul, identitatea naţională şi, mai ales, cultura populară elenă s-au păstrat până astăzi. În prezent, tradiţiile greceşti, noi şi vechi, sunt fascinante pentru turişti şi respectate cu sfinţenie de eleni.
Valorile şi obiceiurile trecutului, respectate cu sfinţenie
Chiar dacă, la prima vedere, ţara este modernă şi cosmopolită, iar tinerii par că preferă distracţia din cluburi şi localuri, aceştia nu ezită să danseze pe muzica grecească tradiţională. Ei ştiu versurile cântecelor, respectă toate obiceiurile şi sărbătorile, aşa cum au făcut-o şi generaţiile dinaintea lor. În această ţară, respectul pentru valorile şi obiceiurile trecutului este esenţial. Multe dintre ele, devenite legi nescrise, sunt respectate de greci. Ţara se dezvăluie ca un loc aparte, cu reguli adesea neobişnuite pentru străini, dar este cu atât mai interesantă. Un fel de a trăi din plin viaţa, dar şi de a-i respecta pe ceilalţi.
Tradiţiile şi locurile grecilor, mereu surprinzătoare
Timpul se scurge altfel în această parte a lumii, iar un turist va fi cu siguranţă surprins şi se va adapta destul de greu, mai ales la pauza dintre orele două şi cinci după-amiază, când totul pare încremenit într-o lungă siestă. Nici nu se pune problema ca această pauză să nu fie respectată, ar fi un afront la adresa Greciei. La fel de importantă este şi plimbarea de duminică, mai ales la sate, când locuitorii unei aşezări se întâlnesc şi discută. Tot legat de timp este şi aspectul caselor, majoritatea nefinisate la exterior. Motivul este simplu: când va fi nevoie de o nouă cameră, se continuă construcţia.
Cinematografele greceşti sunt în mare parte găzduite în anotimpul călduros în grădini de vară. Mai mult, veţi găsi aici şi baruri unde puteţi cumpăra whisky, coniac, ouzo, gustări şi altele.
Până în 1974, când Turcia a invadat nordul Ciprului, cafeaua era prezentată şi vândută ca fiind turcească. Apoi, aceasta a devenit grecească, fiind foarte tare şi aromată.
Să nu vă gândiţi că în Grecia veţi găsi pe cineva mâncând singur, pe fugă. Aşa ceva este de neconceput. Masa este cel mai bun prilej de socializare şi durează câteva ore, în care grecii savurează specialităţile tradiţionale şi stau la poveşti. Cum o cină începe la ora 21.00 şi se prelungeşte târziu în noapte, restaurantele şi localurile sunt mai mereu aglomerate. Se plăteşte întotdeauna cash, niciodată cu carte de credit sau cecuri, şi veţi avea adesea surpriza de a vedea cum grecii nu ezită să plătească şi pentru alţii, acest lucru fiind tradiţional.
Alt obicei la greci, care pare destul de ciudat pentru noi, este spargerea farfuriilor. Când fetele frumoase încep să danseze zeibekiko ori hasapiko, în jurul lor zboară paharele şi farfuriile, multe foarte valoroase, care se fac cioburi. Această tradiţie vine de undeva din anii ’30, când comesenii obişnuiau să arunce la picioarele dansatoarelor, în semn de respect şi bărbăţie, cuţite. Deoarece fetele erau rănite, acestea au fost înlocuite cu farfurii. Sunt mai zgomotoase, fac mai multă mizerie, dar sunt mai puţin periculoase. Sunt însă şi pe placul poftei de viaţă a grecilor.
Credinţele ciudate pe care le au locuitorii Greciei sunt superstiţii mai mult sau mai puţin înrudite cu ortodoxia şi s-au păstrat dintr-o generaţie la alta, multe putându-se întâlni în tot spaţiul balcanic. De exemplu, când o familie se mută într-o casă nouă, preotul trebuie să vină pentru sfeştanie. În Grecia, ziua considerată cu ghinion este marţi, 13, nu vineri, 13, pentru că într-o marţi Constantinopolul a fost cucerit de turci, inamicii tradiţionali ai grecilor.
Acropole, un loc pe care nu ai voie să îl ratezi
Cine ajunge în Grecia ştie bine că nu poate rata Acropole din Atena. Unii vizitatori vin în mod special pentru a vedea aceste clădiri. Termenul „acropole“ înseamnă, de fapt, oraşul de sus sau superior, foarte multe localităţi din spaţiul vechii Grecii fiind construite în jurul unui deal, pentru ca locuitorii să se poată refugia pe înălţimile acestuia în cazul unei invazii. De aceea, pe Acropole sunt construite şi monumentele religioase importante, fiind considerat cel mai sigur loc din oraş.
Localnicii şi cei care au mai vizitat Grecia îi sfătuiesc pe turişti să vină la Acropole dimineaţa devreme sau seara. Motivul este foarte simplu: din cauza climei, temperaturile devin insuportabile în timpul zilei, zăpuşeala împiedicând-i pe norocoşii ajunşi aici să se bucure de toată frumuseţea arhitecturală şi istorică a unuia dintre cele mai importante situri arheologice.
Se ajunge uşor datorită străzilor largi din partea de sud şi cea de vest a sitului, numite „Apostolul Pavel“ şi „Dionisie Areopagitul“. Străzile au fost transformate în locuri de promenadă, mărginite de cafenele şi restaurante, făcând plimbarea o experienţă plăcută.
Principalul arhitect a fost Mnesicles. La stânga se găsesc Pinacotheca şi un piedestal, iar la dreapta, micul templu dedicat victoriei atenienilor asupra perşilor. Acesta are mici dimensiuni şi este situat pe o platformă orientată spre Golful Saronic, adăpostind în trecut o statuie a zeiţei. Templul a fost dărâmat în 1686 de turci, care doreau să pună pe platformă un tun de mari dimensiuni pentru a proteja zona de coastă. A fost reconstruit între 1836-1842, dărâmat din nou, reconstruit pentru a doua oară în 1936, când s-a observat că platforma începuse să se crape.
Parthenonul şi celelalte clădiri principale de pe Acropole au fost construite de Pericle în secolul V î.d.Hr. ca monument, reprezentând realizările culturale şi politice ale locuitorilor Atenei.
Cu doar 150 de ani în urmă, pe Acropole încă existau locuinţe. Cei care l-au citit pe Aristofan îşi aduc aminte cu siguranţă cum, în Lysistrata, femeile s-au închis în cetate în semn de protest faţă de plecarea bărbaţilor în războiul cu Sparta.
Astăzi, în cadrul grevelor angajaţilor sitului, se întâmplă ca accesul turiştilor să nu fie permis la Acropole, în semn de protest, chiar dacă aceştia au aşteptat poate o viaţă ocazia de a cunoaşte această parte a Greciei. Din fericire, acest lucru se întâmplă foarte rar.
Mai jos de Acropole se găseşte Teatrul Herod Atticus, construit de romani în 161 î.d.Hr. şi folosit astăzi pentru concerte de muzică clasică, spectacole de balet, diverse manifestări culturale. La mică distanţă se află Teatrul lui Dionysios, primul din piatră şi un adevărat cămin pentru Sofocle, Eschil sau Aristofan. A fost reconstruit în 342 î.d.Hr. de Lykourgos şi ulterior modificat de romani pentru a servi ca arenă pentru luptele gladiatorilor.
Cultura Greciei
Cultura Greciei a evoluat de-a lungul a mii de ani, are rădăcini puternice în civilizaţiile sale precursoare – miceniană şi minoică – şi continuă cu aşa-zisa civilizaţie a Greciei clasice, influenţând cultural Imperiul Roman, întinzându-se până în vremurile Renaşterii prin Imperiul Bizantin, pentru a renaşte după perioada dominaţiei Imperiului Otoman, prin războiul purtat pentru cucerirea independenţei şi crearea statului modern grec.
