Peisajul Cambodgiei este un paradis populat cu palmieri de zahăr, pajişti, păduri luxuriante ce acoperă zone izolate, iar pe înălţimi sunt pâlcuri de pini. Sate mici, cele mai multe „pe catalige“, însufleţesc şesul ici-colo.
În ciuda faptului că o ţară precum Cambodgia încă se zbate în sărăcie, este imposibil să nu iei în calcul istoria pe care o ascunde acest teritoriu. În regiunea Angkor a înflorit o întreagă civilizaţie, într-un mediu natural ostil (junglă, munte, deşert) construindu-se „oraşe-opere de artă“ de o valoare artistică uluitoare şi peste 1.000 de temple. Cel mai mare dintre ele este Angkor Wat, unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din lume, situat la circa 300 de kilometri de Phnom Penh, capitala Cambodgiei.
Templele din Angkor, simboluri ale gloriei Imperiului Khmer
Turiştii nu vin aici pentru hotelurile de cinci stele, ci pentru a cunoaşte trecutul unui imperiu. Timp de aproape şapte secole (aproximativ 800-1.500), Angkorul a fost capitala Imperiului Khmer, care a condus toată partea aceasta de lume, numită Asia de Sud-Est. După care o întreagă civilizaţie a dispărut inexplicabil. S-au lansat numeroase teorii, dintre care cea mai credibilă este aceea că au fugit din calea invaziei thailandeze, care era iminentă.
În vechime, cambodgienii au asimilat obiceiuri, rituri, idei şi chiar formele de guvernământ indiene, care s-au amestecat cu cele ale culturii Khmer. Dar India nu a colonizat niciodată Cambodgia şi nici un rege nu a pus vreodată stăpânire pe acest teritoriu. Îmbinarea celor două culturi a fost însă atât de trainică, încât astăzi locuitorii sesizează cu greu influenţele exterioare.
Atacul khmerilor roşii, din deceniul şapte al secolului al XX-lea, a însemnat o lovitură grea pentru arta cambodgiană. Mult timp, cambodgienii au fost încredinţaţi că întreaga lor cultură s-a pierdut. Au fost distruse artefacte, statui, instrumente muzicale, cărţi, orice era legat de un trecut pe care khmerii roşii voiau să-l şteargă definitiv. Doar fabuloasele temple din Angkor au fost cruţate, fiind considerate un simbol al gloriei Imperiului Khmer. A renăscut însă astăzi dorinţa de a reînvia cultura tradiţională, dublată de un interes crescând pentru arta modernă.
Tărâmul magic al templelor
La nord-vest, Angkor – locul în care regii khmeri şi-au stabilit capitalele începând cu veacul al IX-lea – este vatra unei civilizaţii puternice, bine organizate. O demonstrează arhitectura templelor, sculptura, basoreliefurile, dar şi un sistem de irigaţie elaborat.
Angkor Wat, clădit în provincia Siem Reap, este cel mai mare templu din lume. A fost redescoperit, după ce foarte mulţi ani jungla îl ascunsese, sechestrându-l în uitare. În întregul său, complexul, cuprinzând şi pădurea din împrejurimi, înconjurată de un şanţ de apă, măsoară 400 de kilometri pătraţi.
Perioada de glorie a Angkorului a durat mai bine de 600 de ani, între secolele al IX-lea şi al XV-lea. În acele vremuri, Imperiul Khmer devenise unul dintre cele mai puternice regate asiatice ale sud-estului. Jayavarman II, acela care-şi spunea Devaraja („un rege bun“), şi care în anul 802 a pus bazele imperiului, poate fi considerat stăpânitorul de la care a început totul.
Între extraordinarele comori, templul hindus Angkor Wat, pe care regele Suryavarman II l-a ridicat între 1113 şi 1150, a rămas până astăzi cea mai mare piramidă a Asiei. Măsoară 65 de metri înălţime; cele mai importante ornamente sunt nimfele (Apsara), peste 300, fiecare modelată în alt stil. Basoreliefurile de pe templul central, susţinut de patru turnuri în forma florii de lotus, povestesc scene din bătăliile regatului şi sunt de o frumuseţe copleşitoare.
Angkor Wat este cel mai bine conservat şi singurul templu care şi-a păstrat semnificaţia religioasă încă de la întemeiere: mai întâi hindus, dedicat lui Vishnu, apoi budist. Este simbolul Cambodgiei, principala atracţie a ţării, motiv pentru care ocupă un loc de cinste pe steagul naţional.
Comorile din junglă
În 1586, călugărul Antonio da Magdalena, unul dintre primii vizitatori ai acestor locuri, a mărturisit că o asemenea construcţie este imposibil de descris în cuvinte. Nu seamănă cu nici o alta în lume.
Mai târziu, în 1860, francezul Henri Mouhot a poposit în Angkor şi a atras atenţia lumii occidentale asupra acestui oraş dispărut. În scurt timp, membrii expediţiei au dus unele dintre sculpturi la Paris, unde au fost expuse la Muzeul Guimet. Mouhot, ca şi alţi occidentali, nu credea că un asemenea templu ar fi putut fi construit de khmeri şi l-a considerat contemporan cu Roma. Istoria Angkorului a fost reconstituită abia în secolul al XX-lea. Pământul şi vegetaţia care acopereau bijuteriile arhitectonice au îngreunat mult restaurarea, întreruptă în deceniul opt de invazia khmerilor roşii.
Combinaţia unică templu-munte şi galerii concentrice, dominantă în construcţiile angkoriene, e inspirată de arhitectura indiană, căci templul este o reprezentare a muntelui Meru – locaşul zeilor hinduşi. Spre deosebire de alte aşezăminte religioase khmere, Angkor Wat e orientat către vest. Poate că Suryavarman voia să-l transforme în templu funerar, concluzie întărită şi de basoreliefurile ce se desfăşoară în sens opus acelor de ceasornic.
Angkor nu a fost doar un loc de rugăciune, ci şi o capitală cu un milion de locuitori. Au rămas urmele unei civilizaţii înfloritoare, cu un deosebit simţ artistic. Mii de muncitori, mii de artişti şi artizani sunt reprezentaţi de Angkor Wat. Pereţii vorbesc despre vieţile lor, despre obiceiurile acelor vremuri.
Angkorul de azi, între opulenţă şi sărăcie
În ultimii ani, Angkorul parcă s-a retrezit la viaţă. Milioane de oameni au început să vină anual aici să vadă minunile. Oraşul de lângă temple, Siem Reap, a devenit o zonă ultradezvoltată turistic, cu sute de posibilităţi de cazare, de la casele localnicilor foarte săraci la hoteluri de cinci stele. Aici se găseşte şi un hotel Raffles, ca în Singapore. E numai un exemplu al bizareriei care este acest Siem Reap şi cât de mult contrastează el cu restul Cambodgiei, care continuă să se zbată în sărăcie.
O călătorie în Cambodgia este recomandabilă în perioada în care umiditatea e suportabilă, temperaturile sunt mai scăzute şi este puţin probabil să plouă. Din februarie până în aprilie, adesea se depăşesc 40 de grade Celsius. În mai şi iunie, musonul readuce umiditatea şi până în octombrie se dezlănţuie sezonul ploios.
Nu ocoliţi parcurile naturale: Bokor, pe coasta de sud; Ream – în apropiere de Sihanoukville; Kiriom – lângă Phnom Penh, şi Virachay – în vecinătatea Vietnamului. Veţi descoperi câteva specii pe cale de dispariţie.
Anul Nou Khmer (aprilie), Bon Om Tuk (Festivalul Apei – octombrie sau noiembrie) ori Angkor Festival (noiembrie sau decembrie) sunt doar câteva dintre evenimentele Cambodgiei, la care merită să participaţi.
Cum puteţi ajunge în Angkor
La Siem Reap se poate ajunge cu avionul sau cu autobuzul. În ultimii ani, Cambodgia a devenit o destinaţie mult mai sigură, dar este recomandabil să nu vă abateţi de la traseele marcate.
Complexul poate fi vizitat pe jos, cu bicicleta ori cu motocicleta în elicopter şi balon, pentru cei care doresc să-l vadă de la înălţime.
Există un circuit scurt şi unul lung. Circuitul scurt are 17 kilometri şi include principalele temple, iar circuitul lung are 26 de kilometri, fiind o extensie a primului, în zona de est.
La intrarea în Angkor puteţi alege între trei variante: pentru o zi, costul unui bilet este de 20 de dolari, pentru trei zile – 40 de dolari, iar pentru o săptămână – 60 de dolari. Sunt peste 100 de temple, dar cele mai importante pot fi descoperite pe parcursul celor două circuite.
