Originară din zonele tropicale ale continentului african, violeta africană nu mai este un exemplu de exotism, devenind una dintre cele mai comune plante de interior datorită valorii sale ornamentale. Violeta africană sau Saintpaulia ionantha, care aparţine familiei Gesneriaceelor, poate fi pusă atât în interiorul locuinţelor, cât şi pe terase sau pe balcoane. Dimensiunile acestei plante sunt diferite în funcţie de varietate şi de soi, dar de obicei nu depăşeşte 15 cm. Există chiar şi varietăţi agăţătoare, perfecte pentru ghivecele fixate pe pereţi. Frunzele catifelate şi cărnoase de culoare verde intens şi florile sale violacee, care ne decorează casa pe toată durata anului, sunt cea mai bună carte de vizită.
Înflorire
Deşi de obicei florile apar vara, una dintre caracteristicile acestei plante este că poate avea flori pe toată durata anului şi se poate înmulţi în orice sezon. Odată apărute florile, acestea cresc atât în dimensiuni, cât şi în număr. În mod normal, se dezvoltă în grupuri de câte şase, simple sau duble, ieşind din lăstarele care apar între frunze. Cea mai comună gamă cromatică este violet cu stamine galbene în mijloc, deşi pot exista şi în alte culori, precum alb, roşu, roz sau albastru.
Îngrijire
Considerată o plantă care se dezvoltă uşor în interior, această specie exotică are nevoie de o serie de îngrijiri concrete. Ca să înflorească, violeta africană necesită cel puţin 12 ore de lumină pe zi, de aceea condiţiile de lumină artificială îi sunt benefice. Expunerea directă la razele soarelui ar putea să o distrugă.
Alt factor important este udatul. Violetele se udă imediat după ce solul din ghiveci începe să se usuce. Acesta nu trebuie lăsat să se usuce prea mult şi nici nu se va adăuga apă în exces. Pentru a menţine umiditatea la un nivel optim, ghivecele pot fi aşezate în tăvi pe fundul cărora se pune un strat subţire de pietriş. Apa din sol se va scurge în tavă, iar stratul de pietriş va împiedica rădăcinile să stea direct în apă. Apa de robinet se va ţine 24 de ore într-un vas deschis, la temperatura camerei, înainte de a fi folosită la udarea plantei. Solul cel mai potrivit este turbă şi nisip, bogat în materie organică, acesta putând asigura un bun drenaj al apei şi o bună aerare a rădăcinilor, iar orientarea este nord-est. Temperatura normală dintru-un apartament, între 20 şi 28 de grade Celsius, este cea ideală pentru violetele africane. Se va evita expunerea plantelor la temperaturi mai mici de 18 grade Celsius.
Înmulţire
Violeta africană poate fi înmulţită prin frunze tăiate cu peţiolul lung de aproximativ cinci centimetri. Perioada optimă pentru prelevarea frunzelor este iunie – septembrie.
Frunzele tăiate se vor pune direct în vase cu diametrul de şase-şapte centimetri. Ghiveciul în care a fost pusă frunza trebuie acoperit cu o jumătate de sticlă de plastic pentru a o feri de curenţi de aer. În momentul în care din peţiolul îngropat al frunzei apar frunzuliţe se poate îndepărta sticla de plastic şi planta poate fi mutată într-un ghiveci mai mare.
Altă modalitate de reproducere este cea bazată pe seminţe. Seminţele trebuie semănate în perioada martie – aprilie în vase umplute cu sol necalcaros, alcătuit din turbă şi nisip în părţi egale. Când plantele devin mai mari şi pot fi manevrate mai uşor, se face transvazarea în ghivece cu diametrul de şapte-opt centimetri.
