Datorită blănii sale lungi şi spectaculoase, iepurele de Angora este o rasă faimoasă în toată lumea. Iniţial, crescut numai pentru părul lui de textura lânii, iepurele de Angora este astăzi o rasă de companie, informează site-ul animale.ro.
În ciuda faptului că iepurele de Angora este un excelent animal de companie, blana lui lânoasă este colectată încă, toarsă şi ţesută, fiind folosită pentru realizarea de obiecte de îmbrăcăminte şi pături. Iepurele de Angora necesită o îngrijire periodică (pieptănare şi periere) şi părul lui trebuie îndepărtat (tuns) la fiecare trei luni. Originea exactă a iepurelui de Angora nu este cunoscută; unii sunt de părere că sunt originari din Ankara – Turcia şi că au fost introduşi în Europa la începutul anilor 1700. Iepurele de Angora şi-a făcut apariţia în Statele Unite pentru prima dată, în 1934. În prezent, există patru rase distincte recunoscute: Angora engleză, Angora franceză, Angora uriaşă şi Angora satinat.
Creşterea
Iepurii pot fi crescuţi cu uşurinţă în casă, fiind învăţaţi să-şi facă nevoile la litieră. Le place să ronţăie, aşa că asiguraţi-vă că toate cablurile sunt bine ascunse. Dacă îi ţineţi în cuşcă, asiguraţi-vă
că aceasta are dimensiunile de 60x60x120 cm. Dacă planşeul cuştii este din sârmă, aşezaţi o scândură din lemn pe care să stea iepurele. Pentru iepurii de apartament este mai bună o cuşcă având grilaj din plastic şi fundul mobil din plastic perforat, cu tăviţă pentru evacuarea dejecţiilor. Cuşca trebuie să fie prevăzută cu pardoseală absorbantă cu fund dublu. În cuşcă se vor pune un vas sau un jgheab pentru nutreţurile voluminoase (uscate sau verzi), dar şi un recipient pentru nutreţurile concentrate şi adăpători. Curăţarea cuştilor şi a accesoriilor se va face periodic.
Hrănirea
Iepurii de Angora sunt animale erbivore, puţin pretenţioase. Alimentaţia este un factor esenţial în menţinerea sănătăţii acestora. Iepurii consumă nutreţuri de origine vegetală: plante verzi, fibroase uscate, suculente, rădăcinoase, siloz, furaje concentrate şi nutreţuri combinate. Furajele verzi se administrează pălite, deoarece favorizează apariţia balonamentului abdominal şi a enterotoxiemiei. Rădăcinoasele se curăţă de pământ, se spală abundent, se usucă, administrându-se tocat. Cartofii se administrează numai fierţi. Raţia pe întreaga zi se împarte în tainuri, cea mai copioasă masă administrându-se seara. Nutreţurile concentrate vor fi administrate sub formă de granule. Trebuie să aibă apă proaspătă în permanenţă, necesarul fiind de 0,7 litri/zi la femelele gestante şi masculi, de 1,5 litri/zi la femelele în lactaţie şi de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoacă o scăderea a aportului de alimente şi duce la apariţia îmbolnăvirilor.
Dacă iepurii sunt crescuţi în apartament, trebuie să aibă meniuri complete speciale, care le asigură un regim alimentar echilibrat şi complet. Necesarul de granule pentru iepurele de Angora este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de opt luni pot fi hrăniţi cu granule simple pe bază de lucernă la discreţie. Nu se recomandă administrarea în hrana iepurilor a următoarelor produse: dulciuri, prăjituri, mere, pere, pepeni, zmeură, mure, ananas, banane şi struguri care sunt bogate în glucide şi i-ar putea determina iepurelui diferite tulburări gastro-intestinale.
Aspecte particulare
Puii se nasc lipsiţi de păr, cu ochii închişi. La patru zile după naştere, părul începe să crească, iar la 18-20 de zile, corpul este în întregime acoperit cu păr. Ochii se deschid după 10-12 zile. Iepurii se nasc cu incisivi şi premolari; unii dinţi au caracter permanent, iar alţii sunt de lapte şi vor fi schimbaţi. Odată cu înaintarea în vârstă, apar modificări ale dinţilor, unghiilor, ale părului, oaselor şi ale organelor genitale. La 60 zile se produce prima năpârlire. Unghiile subţiri, elastice şi ascuţite cresc continuu, dar, până la vârsta de un an, ele nu sunt observabile. Odată cu înaintarea în vârstă, unghiile se modifică, devenind moi, lungi, groase şi tot mai curbate. Oasele lungi cresc până la vârsta de un an. Maturitatea sexuală este atinsă în jurul vârstei de patru-şase luni. Vârsta optimă pentru împerechere este de la şapte-opt luni. Femelele pot fi folosite la reproducere până la vârsta de trei ani, iar masculii până la doi-trei ani. În cazul exemplarelor valoroase, acestea pot fi folosite până la patru-cinci ani. Femela este prolifică dând naştere la cinci-opt pui şi putându-se reproduce de trei-cinci ori pe an.
Îngrijirea
Iepurii sunt animale active cărora le place să alerge şi să sară, astfel că este esenţial să le asiguraţi un spaţiu sigur pentru mişcare. Blana iepurelui trebuie periată aproape zilnic, pentru a o menţine curată şi lucioasă, pentru a îndepărta eventualele fire de păr moarte, paraziţii sau alte mizerii. Săptămânal, se vor verifica dinţii, nasul, ochii şi urechile pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. Unghiile, dacă nu sunt tocite în mod natural, vor fi tăiate la fiecare două luni.
Boli şi afecţiuni curente
Iepurele de Angora nu tolerează temperaturile extreme, prea scăzute sau prea ridicate. Sunt predispuşi obstrucţiilor datorate ghemurilor de păr şi încurcării blănii dacă nu sunt îngrijiţi adecvat. Alte implicaţii de ordin medical includ râia auriculară, pasteureloză, bolile respiratorii, afecţiunile dentare, litiază urinară şi fracturile de coloană. Indiferent de vârstă, iepurele de Angora este predispus diferitelor boli infecţioase, nutriţionale, parazitare şi micotice, precum şi diferitelor afecţiuni de reproducere. Printre cele care se întâlnesc cel mai frecvent se semnalează boala hemoragică, aceasta afectând cu predilecţie iepurii în vârstă de peste 50 de zile, sau mixomatoza, care afectează iepurii de orice vârstă. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoză sunt eutanasiate. În scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase, există un vaccin care se administrează iepurilor de două ori pe an, primăvara şi toamna, începând de la o lună. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastică este o viroză rară a iepurelui care se manifestă prin simptome puţin caracteristice.
