Puternic parfumat, frumos colorat și foarte rezistent – bujorul este floarea ce înnobilează luna mai. Bujorul este, prin excelenţă, o plantă rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată, încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp.
Simbol al vitalităţii, bujorul aminteşte de începuturile medicinii. Legenda spune că acest nume provine de la Peon, tânărul elev al luio Esculap, zeul medicinii. Aceeaşi legendă pretinde că Leto, zeiţa fertilităţii, a descoperit că rădăcinile acestei plante au acţiune calmantă asupra durerilor femeilor la naştere. De atunci, datorită rădăcinilor şi seminţelor, bujorul s-a înscris în rândul plantelor medicinale.
Florile bujorului, deosebite ca mărime, colorit, parfum
Bujorii au stârnit mult interes şi pentru înfrumuseţarea grădinilor datorită florilor. Acestea sunt deosebite ca mărime, colorit, parfum. Bujorii sunt folosiţi la amenajarea grădinilor şi datorită imaginii de ansamblu a plantei: tufe mari şi bogate în frunze care rămân verzi până toamna. Ele oferă un decor plăcut chiar în absenţa florilor. Taote aceste calităţi îl recomandă. Înfloreşte în mai – iunie.
Există aproximativ 3.000 de soiuri de bujor
La bujor există aproximativ 3.000 de soiuri. Dintre acestea, unele au flori simple, altele au flori semiinvolte sau involte. Aceste se găsesc în diverse nuanţe, de la alb spre roz, roşu.
Bujorul se înmulţeşte prin divizarea tufei
Se înmulţeşte prin divizarea tufei. Palntele se scot din pământ, se despart în mai multe bucăţi (3 -6). Trebuie ca fiecare dintre ele să cuprindă cel puţin 2-3 rădăcini îngroşate cu muguri evidenţi la partea superioară. Frunzele se elimină, lăsându-se numai baza peţiolurilor la lungimea de aproximativ 10 centimetri.
Plantarea se face în gropi adânci de 30 – 40cm
Imediat după divizare se face plantarea în gropi adânci de 30 – 40 de centimetri. Plantele se aşază astfel încât mugurii să poată fi acoperiţi cu un strat de 6-8 centimetri de pământ. Distanţele ce se vor asigura între plante vor fi de 60 – 70 de centimetri.
Este sensibil la transplantare
Bujorul este foarte sensibil la transplantare. De aceea, căutaţi să nu îl mutaţi prea des. Cel mai devreme ar trebui să o faceţi la 7 -8 ani.
Înmulţirea se face în luna august
Timpul optim de executare a lucrării de înmulţire este în cursul lunii august, începutul lui septembrie. Asta pentru ca înrădăcinarea să se facă până la începutul iernii. Plantările mai târzii compromit deseori înflorirea pentu un an sau chiar doi.
Iubeşte locurile însorite
Pentru această plantă se va alege un loc însorit. La umbră nu înfloreşte. Îi plac solurile adânc lucrate şi bogate în substanţe nutritive, mai ales în materii organice. Se recomandă ca, în fiecare an, vara, după trecerea florilor, să se aştearnă un strat de 6-8 cm de gunoi de grajd în stare de descompunere. Acesta trebuie apoi încorporat cu sapa sau cu cazmaua.
Udatul este necesar şi pe parcursul verii
Udatul este necesar nu numai până la înflorire, dar şi pe parcursul verii. Vara, plantele trebuie să fie la fel de bine îngrijite, deoarece în această perioadă are loc diferenţierea mugurilor florali. O secetă prelungită în acest timp compromite înflorirea în anul următor.
Bobocii laterali trebuie îndepărtaţi
Bobocitul sau îndepărtarea bobocilor laterali, lăsând numai pe cei din vârful lăstarilor, constituie o lucrare specifică acestei culturi. Se execută pe măsură ce bobocii apar. Scopul este să favorizeze dezvoltarea celui din vârful tijei. Plantele rezistă destul de bine iarna şi nu necesită lucrări speciale de protejare.
