Violeta de Parma, cunoscută și ca „violetă africană”, este una dintre cele mai îndrăgite plante de apartament și un cadou floral care poate fi oferit cu orice ocazie. Popularitatea acestei plante perene, originare din Africa de Est, se datorează atât coloritului viu al florilor, cât și ușurinței cu care se îngrijește, scrie floria.ro.
Face parte din genul Saintpaulia, denumit astfel după guvernatorul unei provincii din Africa, Walter von Saint Paul-Illaire, care a descoperit planta în Tanzania și a trimis câteva semințe tatălui sau, un botanist amator din Germania. Datorită asemănării cu violetele din genul Viola, familia Violaceae, violetele africane sunt numite deseori violete de Parma.
Cum se îngrijește violeta de Parma
Dacă este îngrijită corect, violeta de Parma va înflori pe tot parcursul anului, mai puțin în perioada de pauză, care nu durează mai mult de două-trei luni. Totuși, nu este o plantă pretențioasă, singurele cerințe deosebite fiind legate de felul în care trebuie udată.
Solul preferat este cel ușor acid, bine aerat. Pentru o plantă sănătoasă, cu multe flori, e recomandat să folosești un amestec de turbă cu nisip, în care să amesteci și materiale horticole precum perlitul (un produs sub formă de granule albe care contribuie la menținerea umezelii solului) și vermiculitul (un material granular care satisface necesarul de amoniu, potasiu, calciu și magneziu ale plantei).
Încearcă să împrospătezi pământul din ghiveci măcar o dată pe an. Nu este nevoie să schimbi tot pământul, ci cel mult un sfert din cantitate.
Ghiveciul în care se dezvoltă cel mai bine violeta de Parma trebuie să aibă un diametru de 10-15 centimetri și, obligatoriu, găuri de scurgere și farfurie. Nu are nevoie de un ghiveci mare, pentru ca înrădăcinarea să fie cât mai ușoară. Totuși, dacă rădăcinile se înmulțesc prea mult, poți muta violeta într-un recipient mai încăpător.
Udarea violetei de Parma
Violetei de Parma îi place umezeala, nu excesul de apă! Modalitatea corectă de udare este următoarea: din trei în trei zile, toarnă în farfuria ghiveciului 150-200 ml de apă în prealabil fiartă, răcită și păstrată 48 de ore la temperatura camerei.
Nu uda frunzele violetei, pentru că se vor decolora și usca. Dacă în intervalul dintre udări nu se absoarbe toată apă din farfurie, nu o lăsa să stagneze prea mult, pentru că acest lucru poate duce la putrezirea rădăcinilor. Ca să-ți dai seama mai ușor când e momentul să uzi violeta africană, ridică ghiveciul. Dacă a devenit ușor și dacă solul începe să se usuce la suprafață, înseamnă că are nevoie de apă.
Luminozitate, căldură şi fertilizare
Provenind din zonele tropicale ale Africii, violetei africane îi place lumina și se va simți bine doar într-un mediu cu temperaturi între 21 și 24 de grade Celsius. Rezistă și la temperaturi mai scăzute, până la 16-17 grade Celsius, dar nu mai mici de atât.
Vara o poți ține în balcon, dar nu expusă în razele directe ale soarelui. Pe timpul iernii trebuie adusă în casă, în așa fel încât să primească în continuare suficientă lumină. Dacă este nevoie, o poți muta în apropierea unei veioze sau a unei lămpi.
Dacă observi că pălește culoarea florilor, tratează săptămânal pământul cu un îngrășământ complex de tip NPK, care conține azot, fosfor și potasiu în cantități echilibrate. Curăţă regulat violeta africană de florile uscate, tunde-i frunzele de la bază și rărește-le pe cele din mijloc, pentru a lăsa lumina să pătrundă și a permite apariția bobocilor.
Înmulțirea violetei de Parma
Violeta de Parma se poate înmulți cel mai ușor primăvară, prin butași de frunze. Taie oblic o frunză mai lungă (3-5 cm), de la bază, şi pune-o într-un pahar cu apă. Așază paharul într-un loc ferit de temperaturi ridicate și de lumina directă și nu schimba apa. După aproximativ două luni, după ce se dezvoltă rădăcini, planteaz-o într-un ghiveci mic, pe care-l vei schimba pe măsură ce crește planta.
Combaterea dăunătorilor
Pe lângă dăunătorii obișnuiți ai plantelor de apartament, precum păduchii și acarienii, violetele africane mai au un dușman periculos: nematodele parazitare. Rădăcinile slab dezvoltate, cu crăpături pe toată suprafața, tulpina îngroșată și frunzele subțiate, fragile și apoase, pe care apar un fel de băşici, sunt semne ale contaminării cu nematode. Plantele bolnave trebuie distruse, iar ghivecele sterilizate.
