La fel ca oamenii, delfinii se identifică reciproc după „numele” pe care îl poartă, respectiv nişte fluierături anume, care le permit să se recunoască. Ipoteza a fost lansată încă în 1991, dar acum a fost confirmată de un studiu al centrului de cercetări asupra mamiferelor marine de la Universitatea St. Andrews, din Scoţia.
„La delfini, această recunoaștere se explică prin nevoia de comunicare, cu atât mai mare cu cât trăiesc într-o apă cu turbiditate, cu un nivel al vederii mult mai scăzut. Practic, ei nu se văd. Pe de altă parte, nu au cum să se vadă la distanță sau în planuri diferite ale adâncimii oceanelor, mărilor și în consecință ei trăiesc într-o lume a sunetelor“, a precizat Adrian Bâlbă, biolog, potrivit Digi24.
„Sunt mult mai dezvoltați pe acest palier decât noi, pe palierul identificării sunetelor, și chiar a transformării acestora în imagini, și a imaginilor înapoi în sunet.
„Ei pot să transmită, să înțeleagă ceea ce primesc ca sunet și să îl retransmită ca atare“
Ei pot să transmită, să înțeleagă ceea ce primesc ca sunet și să îl retransmită ca atare. Apoi, într-adevăr, au clicuri și șuierături. Aceste fluierături sunt, practic, pentru comunicare. Iar clicurile sunt niște frecvențe înalte și cu o distribuție variabilă în funcție de zona de interes, cu rol de ecolocație.
Șuierăturile, atunci când se aud, trebuie să se știe pe seama cui se aud. În consecință, înainte de emiterea șuierăturilor și a unei comunicări pe această cale, toți delfinii se identifică în prealabil. Practic, ei se identifică cu un nume, se știe pe seama cui se aude ceea ce se aude în ocean. Este extraordinar.
„În apă, sunetul merge de patru, cinci ori mai repede decât în aer, atunci când este emis“
În apă, sunetul merge de patru, cinci ori mai repede decât în aer, atunci când este emis, iar ca distanță acoperă kilometri întregi, cu frecvențe mai mici pe distanțe mai mici, sau cu acuratețe mai mare pe frecvență mai mare. Delfinii sunt din această perspectivă mult superiori nouă.
Când se nasc, mama îi numește. Ei își cunosc sunetele din viața intrauterină, se nasc cu numele pus de mamă, fiindcă în mediul lichid ai sacilor embrionari, ei aud, își cunosc grupul înainte să se nască. Îl recunosc în baza tiparului sonor, important în cazul lor“, a mai precizat Adrian Bâlbă.
