Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a creștinilor. Această perioadă este de fapt o sărbătoare a sfârșitului de an și este momentul de readucere aminte a tradițiilor și obiceiurilor din moși-strămoși. Luna decembrie este marcată de datinile și obiceiurile populare, specifice fiecărei zone geografice din țară. Leagănul tradițiilor românești este la sud de Carpați, în Oltenia, o zonă în care datinile din bătrâni se mai păstrează încă nealterate.
Oltenia abundă de tradiții și obiceiuri în ultima lună din an, mare parte dintre acestea fiind legate de atragerea bunăstării în gospodărie. Un obicei des întâlnit în satele din Oltenia este scormonitul în foc. La această practică participă toți membrii familiei, care se adună în jurul sobei și, în timp ce rostesc o poezie specifică, întorc cu ajutorul unui băț jăratecii.
Câte bordeie, atâtea obiceie
În ziua de Crăciun, în satele din Oltenia, este pus în practică un alt obicei străvechi: adunatul gunoaielor. Și de această dată, datina impune participarea tuturor membrilor familiei. Cei ai casei pornesc prin toată curtea și adună gunoiul, deoarece se crede că astfel gospodăria va avea mulți pui. După ce gunoaiele sunt strânse își intră în rol femeile care se așează pe vine, precum stau cloștile pe ouă. Tot pentru bunăstare, femeile care fac aluat pentru colaci, pornesc cu mâinile pline de cocă prin livadă și mânjesc pomii, pentru a fi roditori în anul care vine.
În același spirit de atragere a bunăstării în gospodărie, în satele din Oltenia, în seara de Ajun, se ung adăposturile animalelor, iar vitelor li se pun între coarne căței de usturoi. De asemenea, există convingerea că în dimineața Crăciunului este bine ca membrii familiei să se spele pe față cu apă curgătoare, în care este așezată o monedă de argint, pentru fi feriți de boli tot anul.
Colindătorii vestesc Nașterea Domnului
România poate fi considerată patria colindelor. Și acest obicei este exercitat în mod diferit în funcție de zonele etnografice ale țării. În Oltenia, cele mai cunoscute colinde sunt Steaua și Plugușorul. Specificul acestei zone constă în accesoriile pentru colindat. Pentru vestirea Nașterii Domnului, cetele de copii care merg din casă în casă încep pregătirile încă de dinainte de Ignat.
Atunci se taie un băț de alun, care este curățat și apoi lăsat la uscat până în seara de Ajun. În seara de 23 decembrie colinda este ornamentată prin afumare cu romburi albe și negre. Modelul reprezintă opoziția dintre zi și noapte, moarte și viață. În dimineața zilei de Ajun, bețele sunt înfipte în morminte de către copii, ca liant între lumea celor vii și lumea de dincolo. Din seara de Ajun și până la anul nou cete de colindători vestesc, în satele din Oltenia, Nașterea Domnului.
Un obicei păstrat nealterat încă de pe vremea dacilor sunt Pițărăii. Această tradiție se păstrează cu sfințenie în zona Văii Jiului, localitatea Jieț. În seara de ajun, momârlanii îmbrăcați în straie populare împodobesc steaguri cu clopoței, flori, ciucuri și năframe colorate. Steagurile sunt agățate în prăjini de câțiva metri și apoi cetele de pițărăi, compuse doar din bărbați și copii, pornesc prin sat să mulțumească divinității pentru rodnicia holdelor și a pomilor.
