Unul dintre cei mai importanţi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin, născându-se în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate.
Iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică. Între scrierile sale de mare importanţă teologică, la loc de cinste este “Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
Sfântul Vasile este unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari. El este primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, o leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379, când încă nu împlinise 50 de ani, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
Fetele își vor afla sortitul
Tradiția populară ne spune că există zile ale anului în care, conform datinei și obiceiurilor străvechi, natura are puteri magice, fiind posibile descântece, incantații și ritualuri care vor duce la cunoașterea celui sortit.
Ziua de Sfântul Vasile este prima zi a anului, ziua în care fetele pun punți pentru a visa bărbatul cu care se vor căsători. Punțile sunt făcute din rămurele de măr dulce, construite din două crenguțe, care sunt, mai apoi, plasate în locuri ascunse. De ele se leagă un mănunchi de busuioc, o pară de argint legată cu un fir de ață roșu, un inel, o batistă și un șir de mărgele. Tradiția românească spune că dacă puntea este plină de brumă, atunci fata se va căsători cu un bărbat bogat, iar dacă puntea nu are brumă, atunci se va căsători cu unul sărac.
Un alt obicei prin care fetele tinere, necăsătorite își pot afla alesul este acela de a pune busuioc la ghizdurile fântânii, iar dacă a doua zi găsesc busuiocul cu promoroacă atunci se vor mărita în acea iarnă.
Alte tradiții
Prin unele regiuni ale țării se obișnuiește ca fetele să scrie două bilete, unul cu numele lor, altul cu numele băiatului pe care fetele îl gândesc ca soț. Amândouă biletele le vor pune la culcare sub pernă, iar dimineața bagă mâna sub pernă și vor lua unul dintre ele. Dacă nimeresc biletul cu numele băiatului atunci se vor căsători cu acesta în acel an, dacă nu, atunci o vor face mai târziu.
O altă tradiție este aceea în care fata sau flăcăul, legați la ochi, se duc până la gardul ocolului și numără parii de la 9 până la 1, adică invers, apoi leagă parul numărul 1 cu un fir de ață roșie. Dimineața se vor duce să îl caute, iar dacă parul e drept atunci soțul va fi frumos, mândru și bogat. Dacă parul are noduri atunci va fi bătrân și arțăgos, iar dacă parul e strâmb atunci va fi urât și pocit.
Mai este și un alt ritual vechi, care ne învață că fata care vrea să afle dacă se va mărita în cursul anului sau în anii viitori, trebuie să meargă în cotețul porcilor sau în grajdul vitelor. Aici va trebui să dea cu piciorul într-un porc sau într-o vită și să rostească următoarele cuvinte: “hui etimp” (anul acesta), “hui atimp” (anul viitor), “hui dincolo deatimp” (al doilea an). Dacă porcul grohotește, iar vita se mișcă la prima strigare atunci fata se mărită în lunile care vin, iar dacă se mișcă la a doua sau la a treia strigare atunci fata se va mărita peste un an sau doi. Dacă se întâmplă să nu se miște, fata va mai avea de așteptat.
