Căutarea de douăzeci de ani a unuia dintre cei mai feroce criminali din lume s-a finalizat într-un cimitir dezafectat din afara orașului Harare, capitala statului african Zimbabwe. Protais Mpiranya este suspectat că ar fi permis și chiar organizat măcelul din Rwanda în urma căruia au fost omorâți sute de mii de ruandezi, scrie Digi24.
Corpul lui Protais Mpiranya, fostul comandant al gărzii prezidențiale din Rwanda condamnat pentru genocid, zace îngropat sub o lespede de piatră inscripționată cu un alt nume, potrivit investigatorilor ONU care au căutat și au identificat mormântul lui Mpiranya cu ajutorul unei dovezi cruciale obținută dintr-un calculator confiscat: un desen de mână al pietrei de mormânt a lui Mpiranya.
Corpul său a fost deshumat luna trecută la cererea investigatorilor ONU, iar identitatea lui Mpiranya a fost confirmată marți în urma unei analize ADN.
Bărbatul acuzat că a organizat măcelul în urma căruia au fost omorâți mii de ruandezi și că a permis uciderea a și mai multor persoane, a murit în Harare în luna octombrie a anului 2006, în urma unui atac de cord provocat de tuberculoză, la vârsta de 50 de ani.
Moartea și viața lui Mpiranya sunt învăluite în mister
Moartea sa, la fel ca viața lui Mpiranya, a fost învăluită în mister și ținută secret de familia și suporterii săi. Mpiranya a trăit în Zimbabwe timp de patru ani sub un nume fals, în ciuda asigurărilor autorităților care spuneau că bărbatul nu se afla în țară.
Investigatorii care i-au luat urma până la mormântul din cimitirul Granville au descoperit că Mpiranya a intrat în țară cu un avion al armatei din Zimbabwe și a rămas în contact cu oficiali zimbabwieni pe timpul șederii sale.
Regimul președintelui Robert Mugabe îl considera pe Mpiranya un aliat valoros, în special pentru rolul său din timpul celui de-al doilea război din Congo (1998-2003).
Fugarul Mpiranya a rămas liber și în viață până după închiderea Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda (TPIR), fondat în 1994 pentru a trage la răspundere persoanele care au comis genocidul soldat cu 800.000 de morți din rândul populației tutsi și etnici hutu moderați.
Tribunalul internațional l-a inculpat pentru opt capete de acuzare, inclusiv pentru genocid și crime împotriva umanității, dar Mpiranya a fost de negăsit și nu a putut fi judecat.
Momentul descoperirii celui mai căutat fugar și criminal de război din lume
La ora 7 dimineața pe 7 februarie, membrii ai echipei de investigatori au ajuns la cimitirul de lângă Harare, unde mormintele erau aproape invizibile, ascunse fiind sub iarba înaltă.
A durat două ore jumate ca investigatorii să găsească ceea ce căutau: o piatră de mormânt neagră ridicată în memoria lui Sambao Ndume, a cărui dată de naștere era identică cu cea a lui Mpiranya, 30 mai 1956.
Un membru al echipei a povestit despre momentul descoperirii: „A fost acel moment când colegul meu a strigat: ‘L-am găsit!’ Stăteam cu toții acolo uitându-ne la [mormânt]. A fost exact cum ne-am imaginat. Toată munca grea, suișurile și coborâșurile, au dus la acest moment.”
Inscripția în limba franceză sculptată pe mormântul lui Mpiranya este: „Aici se odihnește pe vecie cel care și-a iubit patria, poporul și familia mai mult decât propria viață”.
În luna mai a anului 2020, Mpiranya a devenit ultimul fugar important dintre cele 93 de persoane condamnate de TPIR și, totodată, cel mai căutat criminal de război din lume.
Încă cinci suspecți sunt de negăsit
După ani de zile în care au tot amânat cercetările, autoritățile din Zimbabwe au fost în sfârșit de acord să le permită investigatorilor ca mormântul celui care și-a spus Sambao Ndume să fie dezgropat.
Pe 27 aprilie, căutătorii, un patolog ONU și trei detectivi din Zimbabwe, s-au strâns în jurul mormântului la răsăritul soarelui. Împreună cu ei au venit și 20 de jandarmi, ceea ce a spulberat orice speranță ca operațiunea să fie realizată în liniște. Prezența poliției a atras un grup de localnici curioși.
Cu toate că Mpiranya a fost ultima persoană care a avut un rol important în genocidul din Rwanda ce încă nu fusese găsită, alți cinci suspecți sunt încă de negăsit.
„Firește că scopul este să arestăm fugarii”, a spus Serge Brammertz, procurorul-șef al echipei de investigatori ONU. „Dar trebuie să îi indentificăm [pe toți], într-un fel sau altul. În primul rând, supraviețuitorii și victimele vor [să primească] un răspuns final.”
„În al doilea rând, dacă spui că această persoană a murit înseamnă că nu mai poate să facă rău și nici nu trăiesc o viață frumoasă ca fugari undeva în timp ce victimele încearcă să își reclădească viața”, a explicat Brammertz. „Și, bineînțeles, pentru ONU și mandatul nostru, trebuie să demonstrăm determinarea noastră și faptul că mergem până la capăt.”
