Să te căsătorești în Japonia este una dintre cele mai costisitoare modalități de a-ți uni destinele. În jurul acestei afaceri a înflorit o industrie imensă, de la filme Blu-ray de înaltă calitate ale evenimentului, la petreceri unde mireasa își schimbă ținuta de câteva ori – purtând rochii extravagante – la înmânarea verighetelor, tăierea tortului, galoanele de șampanie și preoții fățarnici, scrie Hotnews.
Rochiile de mirese, majoritatea închiriate
Sunt lesne de observat numeroasele capele cu design exagerat, bisericile europene care-ți miros a faux – imitații fidele – în cele mai celebre zone ale Tokyo-ului, dar în interiorul cărora se ascunde o mașinărie economică bine unsă, care oferă un schimb incredibil de profitabil pentru marile corporații care le dețin. Multe rochii de mireasă sunt importate din China sau Europa și sunt închiriate viitoarelor mirese, fiind adesea refolosite, și nu o dată, ci de mai multe ori.
Agenții pricepuți ar putea susține că este o afacere ecologică, dar în realitate, este doar o mișcare inteligentă din punct de vedere comercial. Potrivit Marriage Trend Survey 2021, numărul mediu de persoane invitate la o nuntă este de 43, iar costul mediu este de 2.923.000 de yeni (în jur de 20.000 de dolari). Dar își scot banii? Probabil că da, darul de nuntă diferă în funcție de gradul de rudenie și relația pe care o au invitații cu mirii, așadar prietenii și colegii vor contribui cu 30.000 de yeni (203 de dolari), șefii cu 50.000 de yeni (340 de dolari), rudele îndepărtate în jur de 30.000-50.000 de yeni, iar rudele apropiate vor da între 50.000-100.000 de yeni.
Când estul se întâlnește cu vestul
Pentru majoritatea japonezilor, conceptul căsătoriei a fost modelat de decenii de cinematografie și romane de dragoste. Ceremonia modernă de nuntă este o combinație între tradiție și influențe hollywoodiene. Dar, sub stratul comercialismului, se ascunde o semnificație profundă. În 1993, nunta Prințesei Masako a fost un eveniment foarte popular care a îmbinat tradițiile formale japoneze și cele occidentale. Aceasta a generat un val de mirese imitatoare. Aceste noi tradiții de nuntă sunt tratate cu mare seriozitate de către cuplurile japoneze. Dar să nu uităm că și cele mai vechi obiceiuri sunt relativ noi, în vârstă de doar câteva sute de ani.
Ce înseamnă o nuntă tradițională în Japonia?
În perioada Edo (1615–1868), structura socială a fost puternic controlată de regimul militar Tokugawa. Căsătoriile daimyo (domnitor feudal aparținând elitei samurailor) și ale familiilor șogunatului au fost aranjate pe baza intereselor politice, cu necesitatea consimțământului șogunului. Ceremoniile de nuntă erau formale, bazate pe convențiile perioadei Muromachi, iar tradițional se ținuseră noaptea, dar în perioada Edo devenise obișnuit să aibă loc ziua. Când un daimyo se căsătorea cu fiica șogunului, ceremonia era mai elaborată, implicând construirea unei noi aripi la reședința sa. Trusourile de nuntă erau semnificative pentru daimyo bogați și puternici și reprezentau rangul social și alianțele politice. Ele erau elaborate și pregătite cu atenție. Ceremoniile de nuntă ale perioadei Edo au lăsat amprente valoroase în istoria culturală.
Pe de altă parte, oamenii obișnuiți aveau o tradiție similară. Însă, negustorii înstăriți comandau ustensile de casă scumpe și rafinate, mobilier și kimono-uri pentru fiicele lor. Cu toate acestea, ceremoniile lor de nuntă erau mult mai simple. Trusoul putea fi dus la casa mirelui în doar câteva lăzi. Legile emise de șogunat limitau strict utilizarea aurului și a altor materiale scumpe de către straturile sociale mai puțin înstărite. Astfel, controlau modul în care își arătau averea.
Ceremonia de nuntă Shinto din Japonia este una dintre cele mai complicate și fascinante. Asta deși este o invenție relativ modernă. Prima mențiune a unei nunți într-un manual Shinto a fost în 1872. Însă nu au fost raportate până în anii 1880, iar acestea erau limitate la familiile preoților șintoiști.
Citește întreg articolul pe Hotnews
