Brad împodobit, ciocolată caldă, miros de mere şi scorţişoară și, mai ales, Moșul. Toate acestea sunt parte din ceea ce azi numim Crăciunul. Cu toate acestea, rareori ne întrebăm cum s-a ajuns aici.
Legenda lui Moş Crăciun s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. Crăciunul este un cumul de simboluri și tradiții păstrate secole la rând. Episcopul în jurul căreia s-a format Moș Crăciun era din Antalia. Primul brad împodobit a fost în Germania, iar romancierul britanic Charles Dickson este deja faimos pentru operele sale despre Crăciun.
În Germania, Adventul este perioada cea mai importantă
În Germania, „Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun. Conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. Adventul este perioada anului cea mai importantă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie. În ziua următoare, creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania. Se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea. Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări, scrie digi24.ro.
În Elveția, Moș Crăciun aduce şi bradul
În Elveția, „Samichlaus’“ (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este „Parada ridichilor luminate“. Acest obicei este preluat de la mexicani. Copiii, ajutați de părinți, scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.
În Mare Britanie au loc procesiuni reprezentând nașterea lui Hristos
În Mare Britanie, în fiecare din cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. Copiii din Anglia nu își primesc cadoul pe 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze, în școli sau în biserici, piese despre nașterea Mântuitorului. Alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor. În casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei — crenguțe de brad. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită „hackin“, de la ingrediente. În secolul al XVII-lea, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire.
În Italia, copiii primesc darurile pe 6 ianuarie
În Italia, copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii. Acesta este un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan.
În Suedia, Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop – șuncă, pește și fasole. Cu acest prilej, rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită. El este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.
În Finlanda, un reprezentant al orașului proclamă „pacea de Crăciun“
În Finlanda, în ajun, exact la ora 12.00, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă „pacea de Crăciun“. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: „Sunt cumva copii cuminți aici?“. Moșul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce „slujitorii“ lui îl ajută să le împartă, el le povestește celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conține o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul care urmează. În 25 decembrie se servește un fel de pește care inițial s-a preparat printr-un proces îndelungat.
În SUA, specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate
În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare. Fiecare reprezintă câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan. Specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun. Punctul central al sărbătorii este cadoul, adus, aici și în Canada, de „Santa Claus“.
