Producatorii de panica

Nu am notiuni nici macar rudimentare in seismologie. Singurele mele „competente“ in materie sunt spaimele pe care le-am tras la cele doua mari cutremure traite: cel din noiembrie 1940 si cel din martie 1977. Am mai cunoscut mici nelinisti cand diversi escroci, cu predispozitii apocaliptice, au anuntat „cu precizie“ viitoare miscari de pamant, care, din fericire, n-au avut loc.

In ce priveste ghicirea viitorului in general, „experienta“ mea e ceva mai vasta. Mama a fost terorizata de exactitatea cu care o ghicitoare i-a prezis, cand eram copil, ca voi muri la 44 de ani. Poate, si de aceea, am avut totdeauna pentru prezicatori un soi de antipatie, amestecata cu o angoasa tulbure: dar daca e ceva adevarat? N-am vrut niciodata sa mi se ghiceasca. In schimb, m-am interesat intr-o vreme de modul cum era speculata teama fireasca de viitor a oamenilor la oracolele din antichitate. Cand am citit „Istoria oracolelor“ a lui Fontenelle, m-a fermecat sarcasmul subtire, fin, cu care acest nepot al lui Corneille a luat in deradere profetiile bolborosite de Pythia la Delfi si talmacite in hexametri de preotii lui Apolo. De la el am aflat ca Pythia era, obligatoriu, analfabeta. Aceasta era prima conditie pe care trebuia s-o indeplineasca pentru a avea onoarea sa se aseze pe trepied si sa inhaleze vaporii halucinogeni care ieseau printr-o crapatura a stancii. Asa m-am lamurit in ce a constat „progresul“ prezicatorilor in lumea moderna. Acum, nici unul nu-si mai justifica „a doua vedere“, cum era numita capacitatea Pythiei de a privi in viitor, prin ignoranta; nici unul nu mai consimte sa creada, asemenea anticilor, ca zeii nu comunica decat cu persoane inculte. Toti se cred niste „initiati“, specializati in taine care ne raman inaccesibile noua, profanilor. Si sunt cu atat mai siguri ca pot anunta, inclusiv, sfarsitul lumii (prezis pana acum de nenumarate ori!), cu cat epoca e mai confuza. Ca a noastra, de pilda.

De cativa ani, ni se spune zilnic cum stam cu zodiile, iar cartile care te sfatuiesc cum sa-ti alcatuiesti un horoscop concureaza, la tiraj, Biblia. E aproape imposibil sa ignori toate astea, caci, daca multe merg rau in Romania, ghicitul si prezicerile prospera. Am vazut intr-o seara, la televizor, o ghicitoare care ducea cu ea o povara de vreo doua kilograme de aur, sub forma de bijuterii, informandu-si clientii la un telefon mobil ca face dezlegari de cununie, de blesteme sau de sperietura. Si nici un prezicator nu se teme de ridicol si de neconfirmarea prezicerilor. Nu se implinesc? Nu-i nimic, afacerea merge mai departe, cata vreme teama oamenilor de ce le rezerva destinul n-are capat.

Bineinteles, „pythiile“ de azi, care se lauda nu cu analfabetismul lor, ci se vor „savante“ (uneori chiar mai savante decat savantii), nu au la dispozitie o grota, cu vapori halucinogeni, in preajma culmilor Parnasului, cu cele noua muze care domiciliau acolo. In schimb, exista televiziuni dispuse sa ofere celor mai bizare „pythii“ un fotoliu, in loc de un trepied, dandu-le ocazia sa „anunte“ ce unelteste destinul si sa produca panica. Acum cativa ani, un semidoct exhibitionist, pe nume Hancu, ce se recomanda „profesor, undeva in America“ (dar nimeni, peste Ocean, nu auzise de el), a fost poftit la Tele 7 abc sa prevesteasca un cutremur pustiitor. N-a fost nici un cutremur (slava Domnului!), dar omul si-a vazut visul cu ochii. A devenit vedeta. Probabil, pentru prima oara in viata s-a vazut luat in serios. Au existat oameni atunci care au plecat din orase si au dormit sub cerul liber nopti in sir. Recent, un al doilea „Hancu“ a fost gazduit, la stiri, de Antena 1. El a prezis ca in noaptea de 7 spre 8 septembrie se va produce un cutremur grozav. Degeaba s-au straduit, apoi, specialistii in seismologie sa explice ca, pana in prezent, nimeni n-a putut prezice momentul in care se va produce un cutremur major de pamant. Multi si-au pus intrebarea fireasca: si daca se va intampla? Panica e asemenea ciumei. Devine foarte usor flagel. In noaptea dintre 7 si 8 septembrie, nu putini vor fi stat pe banci, in fata blocurilor.

Ce sa spui dupa asta? Cum nu sunt specialist, ma marginesc la „impresia artistica“. Televiziunile noastre ar putea angaja niste poeti (tot nu se mai citeste azi poezie!) care sa versifice, in hexametri, cum faceau preotii lui Apolo, la Delfi, baiguielile „stiintifice“ ale sarlatanilor dornici sa iasa din anonimat si sa devina vedete.