Usile

Semnarea scrisorii de intentie de catre FMI si guvernul roman e un pas bun. Multe eforturi au fost necesare pentru a se ajunge aici. Declaratii peste declaratii, care mai de care mai slefuite, mai inteligente. Intii a fost analiza facuta de premier economiei. Nastase a spus pe sleau ca lucrurile nu stau pe roze. Ca avem mari ramineri in urma. Ca privatizarile merg prea incet. Ca se lucreaza pe stoc. A vorbit despre coruptie. A vorbit despre lipsa de calificare a functionarilor etc. A fost un dus rece. Dar a fost si un atac preventiv. Neven Mates afla ca guvernul stie cum stam si nu se imbata cu apa rece. A fost deschiderea unei usi.

Discutiile s-au purtat asadar pe un teren concret. Temele discutiei au fost bugetul de anul viitor, arieratele, inflatia, costurile prea mari ale administratiei. Se prevede un deficit de numai 3%, o inflatie de 22%, o crestere economica de 5%. Pentru asta insa e nevoie de o politica salariala prudenta, de cresterea numarului de someri, de reducerea cheltuielilor administratiei. In plus, restructurarea si privatizarea trebuie sa continue cu mai multa energie. Altfel spus, guvernul semnalizeaza stinga, dar trebuie sa o ia la dreapta. Masurile sale trebuie sa aiba un caracter liberal, chiar daca promisiunile electorale au fost net antiliberale.

Fara un acord cu FMI, soarta guvernului ar fi pecetluita. Daca nici nu scapam de vize pentru spatiul Schengen in ianuarie viitor. Daca nu sintem primiti in NATO la summit-ul de la Praga. In aceste conditii, bilantul guvernului ar fi suta la suta negativ. Semnarea scrisorii de intentie este asadar un pas spre parcurgerea intregului traseu. In fapt, dupa summit-ul de la Praga vom avea o privire clara asupra actualei guvernari. Totusi, nu inseamna ca deja am semnat acordul cu FMI. Scrisoarea e una, acordul stand-by, alta. Board-ul de la mijlocul lui noiembrie de la Washington va decide. Urmeaza o perioada grea pentru guvern. El trebuie sa faca proba ca nu uita ce a promis. Nastase trebuie sa dea semnale clare ca lucrurile sint pe fagasul cel bun. Urmeaza 60 de zile de foc.

Nesemnarea acordului stand-by cu FMI ar fi de rau augur. Credibilitatea guvernului s-ar ruina. Romania nu ar putea imprumuta bani de pe pietele libere de capital decit la dobinzi astronomice. Investitiile straine, si asa neglijabile, ar fi si mai mici. Or, economia romaneasca nu va iesi din criza fara un masiv aport de capital strain. Guvernul ar fi inca din iarna asta intr-o situatie complicata. De aceea, perioada pina la board-ul de la Washington este extrem de sensibila. Citeva decizii clare se impun. Ele trebuie sa arate spre FMI decizia ferma a guvernului de a continua reforma.

Dar momentul noiembrie/Washington este important si in perspectiva anului 2002, care pentru Romania este unul de rascruce. Ca sa avem sanse mai mari la Praga, dar si la ridicarea vizelor, e absolut nevoie ca acordul stand-by sa fie semnat. Un esec ne arunca intr-o situatie imposibila. Multe usi ni se vor inchide.

Pina acum citeva zile, multi erau sceptici cu privire la realizarea unei intelegeri. Totusi, s-a reusit. Ratiunile economice au jucat un rol minor. Considerentele au fost altele. Neven Mates si delegatia lui au dorit sa nu inchida de pe acum usile de care scriam mai sus. Ratiunile au fost deci politice. Este un gest de bunavointa . Occidentul nu doreste sa ne excluda. Asa cum cred unii. Ne doreste inauntru, ca membru cu drepturi depline. Dar trebuie sa si facem ce trebuie facut. De aceea, mai putin a contat performanta economica. Ci considerente de alt ordin. Daca lucrurile stau asa, cabinetul Nastase trebuie sa tina cont si sa foloseasca aceasta sansa.