America isi redefineste destinul

Pe 11 septembrie, atacurile teroriste asupra simbolurilor puterii americane au provocat dezechilibrarea brutala a balantei de putere a lumii, care, cu greu, fusese reformulata dupa sfirsitul Razboiului Rece.

Pe 11 septembrie, lovitura crunta asupra Americii face ca SUA sa fie nevoite sa-si schimbe complet strategia politica in constructia relatiilor internationale, trecind, doar in interval de citeva minute, dupa o istorie de 50 de ani de pace si enorma prosperitate si putere, de la principiul arhitecturii strategice bazate pe „managementul situatiilor de criza cu ajutorul unor operatiuni de mentinere a pacii“ in mijlocul unei situatii de tip „conflict deschis“. O situatie atit de grava incit toate fortele armate americane, pretutindeni in lume, au intrat in alerta maxima, aceasta incluzind, conform ultimelor informatii, si capacitatile nucleare.

America trimite acum un raspuns pe masura ororii cu care se confrunta, redefinind urgent raporturile de putere cu toate celelalte state ale lumii si despartind apele in doua: tarile aliate, cele care vor sustine neconditionat, ferm si imediat toate masurile pe care le va lua Administratia Bush, si celelalte state. Desigur, nu toate natiunile care vor intra in aceasta a doua categorie vor fi considerate, a priori, state inamice. Dar, cu siguranta, vor fi inregistrate ca neprietene si, pentru starea de spirit care domneste acum in cercurile de putere americane si europene, asta poate sa fie mai mult decit de ajuns.

In acest context, care vor fi urmarile schimbarii de atitudine americane asupra extinderii viitoare a NATO si cum vor privi statele membre ale UE procesul extinderii? Cit de mare va mai fi dorinta de a deschide granitele unui sistem care a fost atacat la nivelul simbolurilor sale de putere? Sint intrebari foarte grave si, deja, la Bruxelles, intr-un mediu diplomatic aflat intr-o uriasa efervescenta, mesajele de solidaritate imediata si neconditionata cu aliatii americani curg in flux continuu. Ministrii de externe din UE anunta o intilnire de urgenta. Sint asteptate concluziile sedintelor zilnice ale Consiliului NATO. Dar acesta este doar raspunsul acum, caci reechilibrarile reale vor veni doar in zilele care urmeaza, luindu-se in calcul pozitia fiecareia dintre tarile partenere in procesele de extindere a NATO si UE.

Din acest moment, in orice analiza asupra evolutiilor viitoare ale celor doua organizatii, criteriul de „securitate in parteneriat“ capata o insemnatate cu totul aparte, legata de capacitatea individuala a unei tari de se integra in ceea ce va insemna noua arhitectura, definita in primul rind prin opozitia activa la politica si, poate, chiar la existenta viitoare a statelor care se vor gasi pe lista cu „tari dure“, „tari teroriste sau care sprijina miscarile teroriste“.

Mai concret, in acest context dramatic, discutia care se va purta in privinta Romaniei va cuprinde in mod specific acest element. In primul rind, la nivelul Consiliului de afaceri interne si justitie al UE, peste foarte putin timp, cind se va analiza posibilitatea suspendarii vizelor. In al doilea rind, in evaluarea pe care NATO o face acum asupra standardelor de securitate pe care fiecare dintre cele noua tari candidate le poate adauga sistemului actual al Aliantei. De data aceasta, in toate aceste situatii, nu se vor mai discuta numai criterii generale, chiar daca si acelea erau deosebit de ridicate si severe. In noile conditii, indiferent de aparentele care se vor dori pastrate pina la capat, americanii vor dicta noile reguli de joc in absolut tot ceea ce va tine de reglementarea noilor standarde ale climatului de securitate. Iar raspunsul unei tari candidate va fi judecat nu in functie de criteriile trecute, ci de cele care apar acum, ora de ora, prin durificarea extrema a pozitiei actorilor politici din SUA, tara care inca reprezinta pentru Europa „umbrela de securitate“ si fara de care sistemul de aparare colectiva nici nu poate fi macar imaginat pe termen scurt sau pe perioada urmatorului deceniu.

„Nu doar SUA au fost atacate, ci, in mod egal, toate natiunile democratice ale planetei“ – acesta este laitmotivul tuturor interventiilor decidentilor politici europeni in ultimele ore. Iar aceasta implica, din start, deplasarea mesajului de raspuns de la unul national-american la cel al unei aliante. Miza uriasa a urmatoarelor zile va fi tocmai conturarea, in clar, foarte rapid, a unei noi aliante care – din pacate, acest lucru apare ca extrem de probabil – sa poata trece la o actiune comuna de ordin militar.

Reactia va fi dublata de o actiune, la fel de brutala, pentru sustinerea si revitalizarea pietelor economice, toate parteneriatele strategice fiind chemate sa fie revitalizate si este de presupus o interventie masiva a rezervelor federale americane pentru redobindirea increderii in dolar. Ramine de vazut daca, intre timp, in plina perioada de criza, organismele financiare internationale vor continua sa opereze liniile de credit, in termenii si conditiile anterioare. Este foarte posibil ca, dupa o scurta perioada de deruta si asteptare, ele sa decida in favoarea optiunii de normalitate.

Dar, acum, fiecare stat al lumii, fiecare dintre natiunile aflate in procesul aderarii la institutiile europene si euroatlantice trebuie sa-si defineasca in termeni de securitate nationala ce inseamna notiunea de „normalitate“. Si sa o comunice viitorilor aliati ca atare, de urgenta, impreuna cu toate optiunile necesare. Acum.