Totul va fi la fel!

Patetismul e bun in amor. In analiza politica insa, el risca sa produca dezastre. Cel putin asa se desprinde din scurta privire asupra comentariilor dedicate tragediei americane. Imensa lor majoritate s-a redus la strigatul de lupta impotriva terorismului. Strigatul pune intre paranteze inteligenta. El ramine un rezultat direct al afectului. Incercind sa astimparam sentimentul, vom descoperi o imensitate teoretica asteptind exploatarea. Intimplarea din 11 septembrie 2001 face parte din acea serie de evenimente care convoaca la urgenta meditatie.

Apartine gindirii lucide, intelepte, zicerea din aceste zile potrivit careia dupa atacul terorist lumea nu va mai fi la fel? Evident, nu. Fireste, in planul de suprafata, si, deci vremelnic, al politicii internationale, al aliantelor planetare, al masurilor de securitate, al formulelor de lupta, se anunta schimbari uriase. Prin declararea atacului drept primul razboi al secolului XXI, presedintele George W. Bush a formulat teza noii ordini mondiale. Ca si in pragul celui de al treilea razboi mondial, denumit si ?razboiul rece?, se contureaza deja o modificare a aliantelor. Lumea crestina se uneste, fara sa-si dea seama, poate, impotriva lumii islamice. Nucleul acestei noi aliante planetare il reprezinta cuplul SUA – Rusia. Indiscutabil, ea va trebui sa se confrunte cu terorismul international avind drept nucleu fundamentalismul islamic. Aceasta va insemna nu numai actiuni militare comune impotriva statelor care adapostesc organizatii extremiste, dar si masuri exceptionale de preintimpinare a loviturilor teroriste. Se vor schimba, desigur, si multe aspecte ale vietii cotidiene. Daca, intr-adevar, terorismul e un pericol mondial, pentru care intimplarea din America e doar inceputul, atunci multe dintre comoditatile civilizatiei – de la calatoriile cu avionul pina la turism – vor fi puse sub semnul intrebarii. Nu-i exclus ca unele libertati individuale sa fie afectate de necesitatile noului tip de razboi. Dusmanul e cu atit mai primejdios cu cit societatea moderna ii ofera terenul prielnic pentru a nu fi supravegheat sau lichidat. Pedeapsa cu moartea, de exemplu, a fost criticata indelung in organizatiile pentru drepturile omului. Poti renunta insa la ea cind complicii fanaticilor se gindesc ca nu vor ajunge la scaunul electric?

Acestea sint schimbari pe termen scurt. Pe termen lung, lumea va ramine aceeasi. Esenta omului ramine nemodificata, asa cum au demonstrat tragicele intimplari din America. Atacul impotriva Washington-ului si New York-ului a dus la moartea a mii de oameni nevinovati. Cind l-au conceput, autorii stiau ca vor provoca o tragedie. Stiau ca victimele nu sint militari, ba, mai mult, ca sint femei si copii care n-au pus in viata lor mina pe o arma. De asemenea, ei se puteau gindi ca printre cei loviti se vor afla si oameni de aceeasi credinta politica sau religioasa cu ei. Si, totusi, ei n-au ezitat o clipa sa atace. E normal, in aceste conditii, sa-ti pui intrebarea daca mult invocata salbaticie a omului s-a schimbat de mii de ani, de cind fiinta primitiva a ridicat ciomagul pentru a da in semenul sau. Traim in epoca Internetului, a calatoriilor in Cosmos, a mutatiilor genetice realizate de om. S-a schimbat ceva in esenta individului? Fireste ca nu. Salbaticia milenara s-a pastrat. Chiar daca ea isi gaseste motivatia acum in credinta ca America, Occidentul intruchipeaza Diavolul. Din acest punct de vedere nu e nici o deosebire intre cruzimea teroristilor si cea a fascistilor de acum o jumatate de secol. N-a pus la cale Hitler lagarele de exterminare in numele unei superioritati a rasei? Fundamentalismul islamic se crede indreptatit a fi reprezentant al lui Allah in razboiul sfint impotriva Occidentului. Nu si-a asumat fascismul cu de la sine putere lupta pe viata si pe moarte impotriva asa-zisei conspiratii iudeo-masonice, impotriva slabiciunilor nascute de civilizatia moderna?

Ajungem astfel la o alta permanenta a firii umane, exprimate in evenimentul din 11 septembrie 2001. E vorba de fanatismul religios. Teroristii se anunta drept un pericol major pentru lumea civilizata prin hotarirea lor de a muri in numele unei credinte. Intimplarile din America i-au surprins pe unii comentatori, dispusi sa vada in moment o unicitate istorica. Desigur, din punct de vedere al impactului mediatic, al amplorii, al mijloacelor utilizate, atacul terorist a reprezentat o premiera. Sub unghiul fanatismului religios, el nu e insa o noutate. Autorii au fost dispusi sa moara in numele unei credinte. S-au comportat altfel, in urma cu doua milenii, zelotii evrei care ucideau soldati romani? Au avut o alta stare de spirit cavalerii Evului Mediu porniti in cruciade impotriva paginilor? S-a zis, printre strigate de surprindere, ca fundamentalistii islamici nu apartin lumii moderne? Dar fanaticii religiosi din Irlanda? Ei nu apartin lumii de azi?

Sint citeva din permanentele umane care si-au gasit exprimarea specifica in momentul 11 septembrie 2001. Indreptatindu-ne sa afirmam ca, si dupa aceasta tragedie, lumea va fi la fel. Cel putin in profunzimile sale.